by miti76 » Fri Sep 17, 2004 3:29 pm
L-am cunoscut pe sotul meu cand aveam 23 de ani. El este un pic mai mic. La inceput a fost acel tumult de sentimente care te ia ca in carusel, dar stiam ca daca nu pun in joc tot ce am eu mai bun nu am sa-l castig pentru totdeauna. Este sensibil si bun, desigur are si defecte, dar cine nu are? Totul este sa stii sa i le exploatezi asa incat sa devina uneori chiar calitati!
Am stat necasatoriti cinci ani si ultimii doi dintre ei la mama mea acasa, desi mama lui statea singura in trei camere si ne ruga mereu sa venim la ea. Eu am refuzat si el a fost in asentimentul meu. Dupa atata amar de vreme, el s-a plictisit sa astepte sa avem ceva mai multe (casa, masina, etc) si a vrut un copil. Prin minune totul s-a rezolvat: soacra mi-a plecat in SUA la sotul ei, ne-am mutat cu cele trei pisici intr-o casa mare si frumoasa, ne-am luat masina mica, am facut cununia, dupa trei luni am nascut un baietel si acum il asteptam pe al doilea.
Deja am implinit sapte ani de cand suntem impreuna si nu cred sa se fi adunat cu totul 20 de zile in care sa fi fost despartiti. Ne iubim, avem o viata sexuala destul de bogata, chiar daca uneori mai rarim din cauza oboselii sau a copilului, dar pasiunea e puternica, mai ales cand facem dragoste. suntem fericiti, iar atunci cand unul e in pase proaste, celalalt incearca sa-l ridice. Daca suntem amandoi, de obicei ma trezesc eu prima.
In concluzie, iubirea exista, dar trebuie sa stii si sa o tii aprinsa.
"Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in punga!"
http://community.webshots.com/user/lucdavi2004