A avea copii este o decizie unilaterala?

[xara]

spui ca ai avut o relatie frumoasa si normala inainte...ce ti-a placut la ea? de ce anume te-ai indragostit atunci? Ce nu mai are sau nu mai face acum?

[ioanna70]

rolul fostului prieten nu-l vad nicaieri , cred ca exista si alte mijloace de transport chiar daca esti insarcinata, de ex.taxiul.asta intr-adevar nu mi se pare normal.
cauta insa sa vezi unde s-a rupt atza intre voi ,mai ales ca spui despre o relatzie frumoasa , desi innodata nu mai are rezistentza dinainte.incearca sa statzi de vorba ca doi oameni maturi far reprosuri cu ce a facut sau nu fiecare.nu potzi divortza pur si simplu fara sa stii ca ai incercat toate caile de "acces"

[koko75]

Imi pare tare rau sa aud ce ti se intampla. E chiar straniu, si, in ciuda faptului ca tu spui ca NU vrei sa iti salvezi casnicia, tu stii ce e mai bine pentru voi, pentru tine si nu in ultimul rand pentru copilasi. Eu nu incerc sa te invinovatesc absolut cu nimic, cu riscul de a ma repeta, tu stii cel mai bine cum stau lucrurile intre voi si daca problemele existente mai au sau nu rezolvare. Cert este ca, dintr-un punct de vedere, sunt complet de acord cu tine: un om nu merita sa isi risipeasca viata alaturi de cineva cu care nu se intelege, chiar daca la mijloc sunt copii. O viata avem si cred ca meritam sa fim fericiti, nu?
Chiar daca relatia voastra a fost normala la inceput, chiar daca acum ati ajuns in acest punct, doar voi puteti lua decizii in privinta viitorului vostru. Nici faptul cu plecatul separat nu mi se pare normal. Iar chestia cu luatul de la servici, dusul la servici...e sotia ta printesa cumva? Scuza-ma, nu vreau sa fiu rea, dar...e o mare tampenie sa apeleze la fostul prieten sa o duca cu masina.
E totusi pacat ca o relatie frumoasa sa se termine...dar e mai mare pacat ca o viata (mai multe) sa se iroseasca doar de dragul unei relatii.
As vrea sa pot spune ceva sa te fac sa te simti mai bine...tot ce am spus am spus din suflet, asa simt eu.

[Cristache]

Imi placea ca faceam multe lucruri impreuna.
In primul rand dormeam in acelasi pat. Lucru care nu se mai intampla de ceva vreme. Ea doarme cu Andrei baiatul cel mare.
Aveam timp si pentru noi dincolo de responsabilitati. Mergeam din cand in cand la un concert, mergeam la munte si faceam trasee nu stateam in camera. Ne iubeam si simteam amandoi lucrul asta.
Cand venea cineva pe la noi ea nu statea inchisa in camera.
Cand o tineam in brate simteam ca ii place lucrul asta. Imi raspundea intr-un fel. Acum se uita impasibila la televizor.
Inainte intelegea lucruri firesti, fara sa imi reproseze ceva ce nu tine de mine oricum. De exemplu a trebuit sa lucrez intr-un weekend. I-am spus ca nu putem iesi cu copii in parc deoarece trebuie sa merg la serviciu. Mi-a spus pe un ton dezamagit " ...matura decizie ai luat". Care decizie? In ce consta maturitatea?
Ma rog, d'astea.

[koko75]

Poate suna aiurea dar mi-a trecut un gand prin capshor...Spui ca problemele au aparut de un an si ceva, nu? Cat are cel mai mare copil? Problemele au aparut imediat dupa o nastere? S-a schimbat brusc?
Ma gandesc ca poate e complexata de ceva daca dintr-o data s-a "inchis" in ea, nu mai comunica (nici macar cu tine)...nu stiu ce sa zic. Eu, dupa nastere am ramas cu ceva kg pe mine (dar am inceput razboiul) si din cauza asta am probleme cu sotul meu. Si eu numar pe degete momentele in care am facut sex dupa ce s-a nascut puiul nostru dar iti spun sincer ca nu ma simt bine in pielea mea din acest motiv, ca m-am ingrasat. Si, se pare ca mi-a afectat si relatia cu sotul meu. Nu mi s-a parut normal sa ma iubeasca doar daca sunt super-supla, dar fetele de aici, de pe forum au spus ca vina e a mea

[Cristache]

Iubirea nu trebuie sa tina cont de cat de gras sau cat de slab. Insa acest lucru nu prea se intampla. Conteaza evident si cum arati insa un cuplu care are ceva ani la activ se iubeste deja pentru ceva mai important. Pentru niste sentimente si niste experiente de viata care s-au sedimentat si care au transformat focul de paie de la inceput intr-un foc mai domolit si mai rezistent la vant si ploaie.
Sotia mea nu are aceasta problema a greutatii. Este destul de zvelta si arata bine. Si chiar daca ar fi ramas cu kilograme dupa cele doua nasteri tot la fel de mult as fi iubit-o. Fiindca este sotia mea si stiu cum s-a chinuit cu sarcinile, cu nasterile, cu bebelusii care urla noaptea si tot tacamul. Tocmai de aceea i-am fost alaturi mereu. Din constiinta si din dragoste deopotriva.
Dupa prima nastere am auzit-o din cand in cand spunand ca vrea sa-si faca o operatie de micsorare/ridicare a sanilor. De fiecare data i-am spus ca nu e cazul. I-am si aratat ca mie imi place asa cum este :) . Nu, ca face lucrul asta pentru ea, ca nu-i place de ea.....etc.
Ma gandesc ca dupa prima nastere (baiatul cel mare are 3 ani) sa nu fi ramas frigida. Nu pot afla de la ea fiindca nu-mi spune. Ultima data cand am intrebat-o mi-a raspuns "e chestie de intelegere". Intelegere a ce? Nothing...

[ioanna70]

daca are pe altcineva se poate spune pur si simplu nu e nevoie sa-si tzina sotzul pe post de animal de companie.e greu sa privesti si partea cealalta cum ca micutzii nu sunt ai tai dar cu tine e in sigurantza.dar noi de aici numai asa putem sa ajutam, tu trebuie sa fii cel care sa clarifice lucrurile pe viu.

[koko75]

Off, tare mi-as dori sa gandeasca si sotul meu asa...
"Iubirea nu trebuie sa tina cont de cat de gras sau cat de slab. Insa acest lucru nu prea se intampla. Conteaza evident si cum arati insa un cuplu care are ceva ani la activ se iubeste deja pentru ceva mai important. Pentru niste sentimente si niste experiente de viata care s-au sedimentat si care au transformat focul de paie de la inceput intr-un foc mai domolit si mai rezistent la vant si ploaie."
Dar, dupa cum vedem, oamenii difera, parerile de asemenea. Eu nu stiu ce sa spun, tu esti cel care stie cel mai bine, oricum, iti doresc din suflet sa iei decizia cea mai buna..
Vorbim curand[/quote]

[DRIANA]

Cristache, sunt lucruri pe care nu le-ai spus..de ex, crezi ca sotia ta are o relatie cu un alt barbat?
Din partea cui a venit decizia sa divortati?
Undeva trebuie sa existe o ruptura intre voi, nimeni nu se schimba de la o zi la alta asa, fara motiv...un motiv trebuie sa existe. Este greu sa stai langa cineva impasibil, care sa nu raspunda la eforturile tale de comunicare...decizia va apartine, voi stiti cel mai bine ce este in casnicia voastra.

[Cristache]

Nu o suspectez ca ar avea pe altcineva, desi nu e nimic sigur pe lumea asta in afara de death & taxes.
Ruptura fizica in prima faza s-a produs cand a ramas insarcinata cu primul copil care are acum 3 ani. A fost o sarcina cu probleme si din cauza asta sexul a disparut din viata noastra cam pentru 1 an. Iar eu am inteles. Odata cu aparitia copilului ne-am dedicat amandoi lui.
De atunci sexul a devenit un soi de subiect tabu. La orice tentativa a mea imi replica "inca nu am voie, trebuie sa mai astepti 1 luna". Apoi 2, apoi se mai intampla dar foarte rar. A trebuit sa mai treaca un an si iata ca sotia mea s-a schimbat total din punctul asta de vedere. Ea avea initiativa si am ramas placut surprins. Impresionat! Chiar ma gandeam, ia uite ca si-a revenit fata mea. Probabil ca si din cauza asteptarii indelungi, si dincolo de inconstienta mea pe care mi-o asum, uneori m-a luat valul si nu m-am protejat. Fiindca una e sa ai o viata sexuala normala si regulata, si alta este sa fii nevoit sa-ti tii sotia in brate si sa o saruti fara sa mergi mai departe....
Astfel a ramas insarcinata si cu al doilea copil si de aici lucrurile au inceput sa se duca la vale. Iar abstinenta, mult mai putina comunicare, interese diferite.
Fiindca sotia mea este destul de comunicativa cand isi face planuri sa luam credite ca sa construim casa pe terenul parintilor ei de langa Bucuresti. Cand face planuri sa punem termopane si gresii si aer conditionat si cate si mai cate.
Cand sambata la ora 12:00 iesim cu copiii in parc si o intreb: "La ce ora ne intoarcem?" "Pe la 6" "Si noi nu mancam nimic pana atunci?"
"Pai nu mi-e foame" :))))
Acuma. Imi pare rau ca scriu pe forum o multime de lucruri care ar trebui in mod normal sa le tin pentru mine. Sa nu ma intelegeti gresit, NU MA PLANG AICI ! Nu caut un umar de samaritean.
Imi place sa scriu in general atunci cand am ceva pe suflet. Indiferent daca e bucurie sau tristete.
E prima data insa cand scriu si despre ce am in suflet.