Dar era tare politicos omu cu catelu' mi-a cerut si un pix sa isi faca si el contabilitatea. Ce stransese, ce cumparase catelului papa si ce cumparase pt el in ziua respectiva. Dar secretos rau ca n-a vrut sa imi zica rezultatu'.
Istet tare Vasilica, chiar era o placere sa stai de vorba cu el. Stia si zilele de bursa, evident. Noi ii dadeam cate un banut de cate ori aveam. Intr-o zi, vajaia vantul rau de tot prin buzunarele noastre. Ma intalnesc cu Vasilica: ,,Cristina, da-mi si mie de o paine" (nu va mirati, stia numele noastre, habar n-am cum le tinea minte). Eu, nervoasa si cu stomacul lipit de spate: ,,Mai Vasilica, lasa-ma-n durerea mea, ca n-am niciun chior; ia mai da-mi si tu mie, ca vad ca ai ami multi bani". Vasilica: ,,stai o clipa". Mi-a cerut o foaie si un pix, a facut niste calcule si a declarat: ,,da, imi pot permite" Si mi-a dat (nu mai tin minte cat) ,,cu imprumut".

Return to Prieteni din strainatate
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest