Forum CopilulMeu

Ati participat la nasterea copilului vostru? Daca nu, v-ati fi dorit lucrul asta? Pentru voi mamicilor ar fi fost un sprijin sau un ajutor aceasta participare?
Eu sunt un tata supernorocos (asa consider eu) pentru ca am avut aceasta sansa si am taiat cordonul fetitei mele. Acest lucru m-a marcat enorm (in bine) pentru toata viata. Am devenit mandru de sotia mea (oricum eram) pentru enormul efort depus. Si etern recunoscator pentru copilul nostru.

Mi-ar fi placut enorm sa-l am alaturi, dar cred ca la Giulesti nu e posibil. In plus, el este atat de sensibilos, ca nu a vrut sa intre nici la echo, iar cand ii luam mana sa i-o pun pe burta mea, la primul bb, zicea ca lesina in pat!

Faptul ca sotul meu a fost cu mine pe toata perioada travaliului si la nastere mi-a dat un sentiment de siguranta,fara el mi-ar fii fost de o mie de ori mai greu.Si el cand a taiat cordonul ombilical a fost foarte mandru si fericit.apoi eu cred ca barbatii trebuie sa fie langa sotiile lor atunci cand acestea trebuie sa nasca,ca sa vada si ei cu cata suferinta se naste un copil si cata durere indura ea ,mama,apoi mai trebuie sa fie prezenti langa ele pentru a le sprijini moral in acele momente de grea incercare.Fiecare femeie care naste ar trebui sa-si aiba sotul langa ea.

Mihai

Hai sa spun si eu ceva la subiectul asta desi fetele (Dana si Miti) deja stiu ca specializarea mea este alta...ha ha adica fimoze si chestii din alea mai mult imaginare...ha ha cum zicea cineva - si cate dreptate avea! - singura "problema" cu penisul fiului tau este ca cineva va crede ca are o problema...
asta apropos de medicii obsedati de fimoze, decalotari fortate, dezvirginari, slituri dorsale sau circumcizii.
In fine sa revin la subiect - am asistat la nasterea fiului meu si o sa fiu sincer cu voi, ca de obicei.
Pana in ultimul moment am fost indecis, insa ideea ca pentru sotia mea prezenta mea ar fi fost de un sprijin moral, m-a determinat in final sa particip.
Nu am vrut sa tai cordonul - mi s-a parut o idee cam bizara, ca si cum eu m-a intrepune intre fiul meu si mama lui si as taia pentru totdeauna ceea ce ii leaga - insa am fost primul care l-a tinut in brate.
Desi asistarea la nastere m-a cam socat pentru ca am vazut explicit ce se intampla, chiar mai bine decat mama care nu prea avea cum si nici puterea sa mai vada ceva in momentele acelea, si a durat cam 24 de ore, cred ca totusi a fost o idee buna pentru ca simt ca s-a creat o legatura pozitiva intre mine si fiul meu care altfel poate nu ar fi existat.
Insa apoi nu a fost prea placut, adica nu am mai avut chef de sex o perioada destul de lunga dupa, dar in final mi-am revenit... ha ha.

www.cirp.org

Imi aduc aminte ca vorbeam cu sotul meu despre cum ma va ajuta el dupa ce voi naste,iar el imi spunea,draga mea te voi ajuta cu tot ce-mi sta in putinta.Apoi,dupa ce am nascut,l-a luat in brate pe fiul nostru,pana eu am facut un dus,apoi imi aduc aminte de cum am luat bebelusul in brate ca plangea de credeai ca-ti explodeaza timpanele,iar dragul meu de sotior dormea si sforaia de il auzeau si in alte saloane.Radeam si ma gandeam ,halal ajutor,iubite sot,oricum ii multumesc din inima ca a fost alaturi de mine si sant ferm convinsa ca a trait o experienta unica si din punctul lui de vedere ,minunata,iar faptul ca a adormit nu ma face decat sa cred ca a suferit mai mult decat mine.Cristi,tu cum ti-ai revenit dupa ce ai participat la nasterea fiului tau,ma refer la partea sexuala,noi nu am avut probleme de acest gen,dar am auzit ca se poate ca sotul sa fie atat de afectat, incat sa nu mai poata sa faca sex cu sotia lui.

Ar fi minunat ca fiecare barbat sa asiste la nasterea copilului sau, la chinul sotiei, la formarea familiei lui. Ar trebui ca toti cei care se considera "soti" sa faca acest lucru. In fond, nu e decit o dovada de iubire. Sau e prea greu?

Unele femei cred ca asa isi vor pedepsi intr-un fel sotii, aratandu-le cat de mult se chinuiesc ele. Eu una nu as putea sa ii fac asa ceva, pentru ca stiu cat de sensibil e. Decat sa i se mai acorde si lui primul ajutor, mai bine lipsa!

De ce crezi tu ca viitorii tatici trebuiesc menajati si nu lasati sa asiste la nasterea copiilor lor pe motivul ca sant prea sensibili? Da ce ,noi nu santem sensibile,iar daca ne-ar iubi cu adevarat ar trebui sa ne sustina in acele momente de grea incercare.Si ei trebuie sa stie prin ce trece femeia pentru a face un copil.Vor avea mai multa consideratie,te asigur!!!

Ba da, as vrea sa-l am langa mine, dar el nu suporta la inceput nici sa puna mana pe burtica sa-l simta pe bb, ca zicea ca lesina in pat! Nu a vrut nici sa intre sa-l vada pe ecran la echografie. E adevarat, ca si la analize el lesina.

Cu cine vei sta atunci cand va trebui sa nasti,singura?