Forum CopilulMeu

Este prima oara cand auziti asa ceva? Sunt convinsa ca nu.
Roluri ,,clasice", prestabilite printr-o lege nescrisa si printr-o educatie adecvata si...corecta!

Ma intreb insa... de ce oare, in acest 2006 de mileniu III sunt atatia oameni care cred cu tarie in aceste roluri familiale si in aceasta idee demna de secol XVIII? Cine intretine aceasta mentalitate?

Eu am ajuns la concluzia ca noi, femeile. Prea multe femei (dealtfel preocupate si de cariera) sunt convinse ca au obligatia sa ,,tina" casa, atata vreme cat sotii au venituri mai mari. Prea multe femei au fost educate in spiritul supunerii in fata unor reguli care avantajeaza barbatii! Staaati! Inca nu aruncati pietrele, domnilor! Mi-a venit si mie sa aflu mai multe pareri, inclusiv de la colegii mei forumisti (aici includ si doamnele). Nu sunt o feminista fanatica, dar merg pe ideea de echitate (deci, nici macar egalitate) in distribuirea treburilor casnice.

Ce spuneti, oare femeile sunte cele care sustin mentalitatea de care vorbeam mai sus, prin traditie, educatie si prin multe altele? Iar barbatii accepta acesta mentalitate din simplul motiv ca le convine.
Sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau.

Ce spuneti, oare femeile sunte cele care sustin mentalitatea de care vorbeam mai sus, prin traditie, educatie si prin multe altele? Iar barbatii accepta acesta mentalitate din simplul motiv ca le convine.
Da,normal.
Atat timp cat femeia nu se arata nemultumita si accepta pur si simplu fiindca acesta este ...statutul ei...barbatii de ce s-ar opune?
Nu-i atat de simplu si comod ptr ei???
Stiti ce-i revoltator ca in faza de prieteni,de barbat care nu are pusa,,patalamaua,,totul este OK.
Barbati moderni care sunt intru totul de acord cu ideile noastre,,feministe,,
Dar dupa...e atat de simplu!
Eu sunt barbat-tatal meu nu facea asa...colegul meu nu face asa...ce-ar mai rade varu' de mine daca ar vedea ce fac... mama mea nu i-a facut niciodata asa ceva tatalui meu...
Noi suntem cele care trebuie sa ne exprimam!
Ma refer DOAR la acei barbati!!!!Nu generalizez!
Sunt si barbati care raman aceeasi si dupa casatorie!

Da, si eu ma refeream doar la ,,acei" barbati.
Stiti, am auzit (ba chiar avem in anturaj) de barbati care n-au schimbat macar o data un scutec, care nu stiu sa prepare o formula de lapte, care, mai tarziu, nu-si ajuta copiii la lectii etc. Ei spun ca toate acestea sunt treburi femeiesti, ca ei au alte lucruri de facut in casa. Repet, nu generalizez. Nici macar nu vreau sa par critica la adresa acelor barbati. Problema e ca aceste atitudini (de cele mai multe ori) sunt rodul educatiei primite in familia de baza, educatie transmisa in special de mama.
Eu sunt mama de baiat. Imi doresc multe: sa fiu prietena cu baiatul meu, sa-i transmit valori care sa-l faca adaptabil la lumea asta, sa nu sufere alte femei din cauza mea. Nu stiu in ce masura voi reusi toate acestea, e usor sa-ti propui. Dar, asa cum mai spunea o mamica de baiat pe- aici, pe forum, gandesc si eu in perspectiva.

Eu sunt mama de baiat
Cristina,
eu sunt mama de baiat si de fetita...
Ceva amuzant...
Mama mea,de asemenea mama de baiat si de fata...
Cand eu m-am casatorit...sfaturi,fii mai concilianta,mai lasa de la tine...etc...Soacra perfecta!!
S-a casatorit fratele...plingeri...mi-e mila de el...ca ea...face,nu face...etc...
STUPOARE!!!!!!!!!
Mama mea s-a transformat in SOACRA!!!!!!!!!!!!
NU AS FII CREZUT!!!!!!!!!!!!MAMA MEA?????MODERNA???FEMINISTA???
Deci,Cristina,toate ne dorim...dar timpul isi spune cuvantul...

De acord cu Cristina (si cu ceilalti care au fost de acord cu ea ).

Femeile intretin aceasta atitudine si aceste prejudecati. Deci, ele trebuie sa o schimbe.

pai bine, dar ce faci cand tu nu intretii aceasta atitudine dar te "ajuta" persoane "binevoitoare" (a se citi soacra!). In primul an de casatorie soacra mea se trezea dimineata sa-i faca pachetelul sotului meu pentru serviciu, ii incalzea mancarica nu doar atunci cand el venea obosit de la munca ci si cand era duminica si omul statuse acasa, si alte asemenea! si toate astea cu aerul ca ar fi normal sa fac si eu la fel.

degeaba ma straduiam eu sa schimb niste lucruri, atata timp cat era si ea prin preajma. ca o faza anecdotica bunica lui (care locuia si ea cu noi!) trece intr-o zi prin dreptul usii de la bucatarie si-l vede pe sotul meu spaland vase. foarte alarmata il intreaba: "ce faci?!" el ii raspunde "spal vase!" la care ea intreaba "Pai tu?!?!?!"

cand m-am maritat sotul meu nu numai ca nu stia sa faca nici una din treburile "femeiesti" dar nu stia nici macar sa schimbe un intrerupator sau o priza! chiar si acum, dupa 4 ani, daca se strica ceva la calculator imi zice "s-a stricat calculatorul!". dar si eu ma mentin ferma pe pozitii si-i zic repara-l!

dupa multe discutii, ne-am impartit treburile gospodaresti nu chiar in mod echitabil dar macar intr-un mod in care sa pot supravietui si eu!

n-as putea zice ca nu are bunavointa, dar are destul de putin timp si inca si mai putin entuziasm. totusi face o gramada de chestii, asa ca zic eu ca am reusit ceva...

Totul e sa-i punem la treaba de la inceput, ca sa se obisnuiasca asa, sa nu considere nimic anormal daca se implica in treburile gospodaresti. Pe parcurs e mult mai greu!!!

alovel, la mine problema era (si este) ca locuiesc ca soacra!

evident, un stabileste ea regulile dintre noi, dar considera ca e normal sa ne "ajute" uneori... nici macar nu pot s-o cert ca e prea plina de bune intentii... pur si simplu atat o duce pe ea mintea...

acum se mira ca sotul meu face singur piata - de exemplu - si imi spune ca pe vremea cand nu era insurat oricat s-ar fi rugat de el nu mergea cu ea la piata (de mers singur nici nu se punea problema!)... pai da' ce, era prost? daca primea totul de-a gata si nu existau "penalizari" in cazul cand nu oferea nimic... ce motiv ar fi avut sa ofere? ca inca n-am auzit pe nimeni sa faca piata de placere!