Am un baietel de 4 ani si de vreo jumatate de an ii sunt si tata si mama. Nevasta-mea este plecata pentru 1 an cu un contract de munca in strainatate. Ce sa va spun? Imi este greu sa il cresc fara ea. Suntem ardeleni si ne-am stabilit de 10 ani in Bucuresti. Parintii nostri sunt in varsta si departe de noi, asa ca nu ne pot ajuta prea mult. Cu copilul sta in timpul zilei o bona. Seara, ma intorc obosit de la serviciu, lucrez si in week-end si incerc atat cat ma tin puterile sa ma joc cu el, sa ne plimbam, sa ii citesc povesti, sa gatim impreuna. Spal, calc, fac curatenie, fac piata...Ma intreb daca pentru o femeie este greu sa creasca un copil fara tata,apoi cum o fi pentru un barbat sa il creasca fara mama? Macar stiu ca peste 6 luni, sotia o sa se intoarca. Dar este intr-adevar greu sa fii si mama si tata pentru un copil. Cred ca sunt multe mamici care isi cresc singure copilul si abia acum le inteleg. Si voi mamicilor in aceasta situatie cum de reusiti sa faceti fata?
De obicei mamicile fac fata mai bine decat taticii, nu ca acestia ar fi iresponsabili, dar cred ca este in sangele mamelor sa faca asta. Probabil ca au si ele zile in care se simt doborate la pamant, dar isi revin. La mine nu este cazul, dar au fost momente in care credeam ca o sa-mi iau campii. Eu ma conduc dupa doua principii: "Cu rabdarea treci si marea" si " Nu exista nu pot, exista nu vreau".
Succes!
Cum te pregatesti pentru sarbatori?