Forum CopilulMeu

Cand i-am spus ca sunt insarcinata, ma asteptam sa si simta ca ii misca fata in burtica nici cand i-am dat-o in brate a doua zi dupa nastere, nu s-a simtit prea tata, desi s-a bucurat. abia dupa cateva luni, si-a intrat in rol . mi-a spus atunci ca e un sentiment care a venit in timp. pe cand la noi, femeile, de cele mai multe ori sentimentul asta apare chiar din momentul in care aflam ca suntem insarcinate. la voi cand s-au simtit tatici ai vostri soti?

Claudia , ma regasesc. Frumos si interesant subiect. Cand a aflat ca sunt insarcinata, ei, e ok, bine.... La cezariana, dupa ce m-am trezit....el super ingrijorat langa mine... da , eu... copilul ???!!!! A avut grija de ea din prima clipa, a luat-o in brate, i-a fost draga... dar mi-a marturisit ca la el sentimentul si trairea ca e intr-adevar tata, ca aia, ca cealalta... a venit dupa cateva luni....treptat si-a intrat in rol. Cu Darius nu a mai fost cazul... Se spune ca daca vrei ca un barbat sa aiba acest simt mai dezvoltat, cumpara-i un caine, sa-l ingrijeasca, el sa fie cel care are grija de el mai tot timpul si asa i se dezvolta capacitatile de tata, devin mai senzitivi, mai receptivi.

Nu l-am intrebat, dar... cred ca s-a simtit tata inca inainte de a constientiza eu ca sunt mama - si pentru asta ii iert multe lucruri care altora le par ... imposibile, sa zicem.
A trait alaturi de mine fiecare moment al primei sarcini, isi lua reviste la serviciu cu burtici si le citea pe ascuns ca sa se informeze, dar sa nu rada ceilalti "masculi" de el, s-a ingrasat o data cu mine, s-a panicat o data cu mine, a schimbat scutece din prima secunda (la Codrin a venit in maternitate special pentru asa ceva, pentru ca stia cat de greu imi e sa ma misc in primele ore)......... and so on.

cand i-am aratat testul de sarcina , a zis:" acolo e fata mea"...nu stiu cat a constientizat ce zice, nu cred ca s-a simtit tata din acel moment, cel putin in prima zi la maternitate i-a fost frica sa o ia in brate...eu zic ca a realizat pe parcurs ....la Bogdan a fost mai simplu, avea deja experienta

Al meu a fost dornic sa devina tata si cred ca a cam depasit limita in a-si manifesta statutul de tata.
Pe parcusrsul sarcinii a avut mare grija de mine, imi aducea tot felul de fructe, prajiturele, ma intreba ce pofte am, la fel si cat timp am alaptat.
A fost inca de la inceput un tata prea "atent", a stat mereu cu mine la spital, era dornic sa afle ce-i face fetita de fiecare data cand mergeam la alaptat...dupa ce am venit acasa nu facea nimic altceva decat langa ea statea...devenise sufocant cu grijile sa nu-i fie frig, sa nu-i fie cald, sa nu-i fie sete, ma intreba cand i-am schimbat pampersul, cand a mancat, cat a mancat, sa-i puna muzica ambientala, sa vorbeasca cu ea, s-o tina in brate...

A cumparat tot felul de carti pt. bebei, citeam pentru fiecare luna ce face bebele, cat ia in greutate, o cantaream saptamanal, era dezamagit cand nu lua in greutate cum ar fi scris la carte si ma enerva la cumle acest lucru ...

Nici acum n-am scapat de gura lui, e mai rau decat o tata, ma enerveaza cand vine cu cate o comparatie de genul: baiatul unui coleg la 4-5 ani site sa faca adunari pana la 100...imi vine sa dau cu ceva dupa el cand il aud.
La scoala ce naibii mai invata...i-am spus ca toate la timpul lor.

wow, Nicol! Mai rar asa tatici implicati inca din timpul sarcinii! Inseamna ca este timpul sa vina al doilea bebelus, sa-l tii in priza!

Cred ca sotul meu s-a simtit tata inca de cand i-am arat testul, liniutele si i-am zis vestea.L-am avut pe Darius la 7 ani de la casnicie, a fost mai mult decat un copilas dorit, mai ales ca inaintea lui am pierdut o sarcina la 7 luni jumate .
Pe tot parcursul sarcinii a avut grija de mine ca de un copil. Apoi dupa ce s-a nascut Darius, a fost tatic din prima! El i-a facut baita de la inceput si el ii face in ziua de azi. Darius a fost cam raut si nu prea dormea noaptea, iar sotul mergea la birou, noaptea faceam cu schimbul. Nu as putea niciodata sa-i reprosez ca nu m-a ajutat si nu a fost alaturi de mine. E un tatic deosebit si un sot atent. Acum isi doreste enorm un al doilea bebel, insa pe mine ma cam strange inimioara, mi-e frica de o noua sarcina, ezit...