Forum CopilulMeu

Ce implicatii credeti ca are absenta tatalui asupra dezvoltarii unui copil?

Depinde de ce varsta are copilul. Una e daca e mai mic si alta e daca e deja adolescent. Daca imi spui varsta iti voi putea spune mai multe.

eu cred ca are o mare importanta,indiferent de varsta.e adevarat ca atunci cand abia il aduci din maternitate abia daca stie mamica ce sa-i faca,mai ales daca e la primul, dar asta nu inseamna ca tatal sa absenteze.eu am avut norocul ca ne-am permis ca o perioada dupa ce am nascut sotul sa stea cu noi acasa.in felul asta l-am implicat in toate activitatile,mai putin alaptatul va spun ca mi-a fost de mare ajutor mai ales ca am nascut prin cezariana.
imi aduc aminte ca il tinea pe Stef pe perna si ce il mai pupa........ma dispera pe mine dar copilul nu zicea nimic.asa a invatat cine e tata.

Rolul tatilor e foarte important. Daca e s-o luam de la inceput , copilul de la varsta de 8 sapt. recunoaste deja care e tatal si care e mama. Tatii au un stil diferit de a comunica cu copii si pornind de la acest lucru copii invata de mici ca barbatii si femeile se deosebesc, interactioneaza altfel. Primele modele ale unui copil sunt mama si tata ( in cazul in care acestia ii cresc ). Tatii prefera jocurile mai dure pe cand mamele sunt mai delicate, barbatii comunica mai direct, mai scurt si mai la obiect cu copii, pun accentul pe respectarea regulilor mai mult.Fata care creste alaturi de tata se implica cu mai multa incredere in relatiile cu baietii la adolescenta. Sunt multe lucruri de spus , nu le cunosc nici eu pe toate dar asa ca o concluzie baiatul sau fata care creste alaturi de tata va fi mai echilibrat( a ) la tinerete. Depinde care e situatia , un copil care creste de mic ( de la 2 ani sa zic ) cu un tata vitreg , dar care respecta copilul ca si cum ar fi al lui nu e nici o problema. Mai tarziu , dupa ce personalitatea copilului s-a format , un barbat in viata acelei mame nu prea mai are cum sa formeze copilul intr-un fel sau altul. Deci, cine are amandoi parintii - caz fericit - ( evident fara probleme intre parinti ) , iar cine , sa zic , creste doar cu mama, un caz mai putin fericit , dar asta nu inseamna ca ,copilul va avea tot felul de probleme in viitor. Celor care sunt in acesta situatie le doresc multa putere , dragoste si cine stie , poate intr-o zi va rasari soarele pe strada lor mai mult decat se vor astepta. Numai bine. Pa.

Copilul are 3 ani si este baietel. A fost parasit de tata. Problema este ca in jurul ei inca nu este nici un barbat, unchi, bunic care sa devina model pentru baiat.

Pana la urma tot isi va gasi un model masculin , important acuma pt. el e sa-i fii tu alaturi , sa interactioneze si cu alti copii si de pe-acum sa incepi sa-i explici usor , usor ce s-a intamplat cu tatal lui , de ce a plecat , ce se intampla cu el . Bineinteles , daca varianta reala este prea dura pt. varsta lui cosmetizeaza un pic informatiile , fa-o in asa fel incat sa realizeze ce se intampla . Crede-ma chiar daca nu reactioneaza pe loc , vei fi surprinsa la un moment dat de cat de bine stie ce se intampla. Pana la urma nu e nici un capat de tara si mai devreme sau mai tarziu va aparea un barbat in viata voastra fie ca e sub forma de iubit ( sot ) al tau, fie ca va fi bunic , unchi , coleg de serviciu sau vecin ... Ai grija de tine si de puiul tau. Numai bine . Pa.

Pentru Allegra, fetita mea, tatal ei nu vrea sa existe in viata ei. Ma doare asta. Modelul masculin este intruchipat de tatal meu care este prezent zi de zi la noi. Viata merge inainte si ii multumesc lui Dumnezeu ca ai mei imi sunt alaturi.

Cand vine vorba de cresterea unui copil, tot femeile sunt mai determinate si mai puternice. Este insa adevarat ca iti trebuie si un barbat adevarat prin preajma care sa fie asimilat ca model. Grea viata asta Am fost crescuta de bunici si m-am bucurat de modelul unui om puternic: bunicul meu care m-a iubit si mi-a dat tot ce a avut el mai bun. Consider ca a fost un dar de la Dumnezeu. Nici tatal meu natural, daca ar fi fost langa mine, nu m-ar fi crescut asa bine. Asa ca, tot raul spre bine!

Mai sunt tatici care, desi nu sunt absenti la propriu, sunt absenti la figurat. Si intr-un caz si in celalalt, e rau.

Lipsa oricaruia dintre parinti are influente negative începând cu lipsa afectivitatii ajungând pâna la afectarea socializarii si integrarea în societate. Pentru dezvoltarea armonioasa a copilului fiecare parinte are un rol de importanta egala si nu poate fi compensata de un singur parinte sau de rolurile asumate de alte persoane.

Probabilitatea de a identifica abandon/esec scolar sau chiar delicventa este mai mare în acest cazuri, pentru ca acesti copii sunt marcati de numeroase probleme psihologice si relationale. Modul în care îi afecteaza separarea de unul din parinti, difera în functie de vârsta, sex, mediu. Cel mai mult sunt afectati copiii care trec prin aceasta experienta la vârste fragede, sub sase ani. Ei tind a deveni mai dependenti, mai neascultatori, mai agresivi, mai putin afectuosi decât cei care se dezvolta într-un mediu familial complet. Întreaga lor dezvoltare este bulversata.

Tendinta parintilor de a propune copilului noii parteneri de viata ca fiind noii parintii e cea mai nociva. Desi relatiile de cativa ani par stabile pentru adulti, pentru viata micutului, o relatie de 3 sau 4 ani reprezinta ceva pasager, iar repetarea acestei experiente produce o confuzie greu de suportat pentru copil, acesta resimtind abandonul mult mai acut decat adultii si ulterior vor repeta acest model in relatiile proprii.

Exista probleme si in cazul recasatoririi parintilor ( a amandurora sau numai a unuia dintre ei ). Mama sau tatal vitreg vor fi priviti cu suspiciune de copil aproape in toate cazurile. Cand in noua casnicie apar alti copii, lucrurile se complica si mai mult, in ciuda celor mai bune intentii ale adultilor, tratamentul diferit al copiilor fiind natural, inevitabil.

De aceea chiar si dupa divort, cel mai bine pentru cel mic este sa aiba parte în viata sa, pana la maturitate, de prezenta ambilor parinti desi între cei doi nu se mai poate discuta despre împacare. În acest mod, atât mama cât si tatal vor putea sa îsi asume obligatiile proprii si astfel copilul nu se va mai simti privat de afectiunea, atentia si interesul lor.