Forum CopilulMeu

Eu am observat la mine ca am tendinta de a-mi apara copii ori de cate ori tatal lor le atrage atentia ca nu au facut ceea ce vroia el asa cum trebuie (lectii la mate) sau puzzle.Am impresia ca este prea exigent cu ei, si eu care stau toata ziua si vad ce progrese fac sunt mereu "intepata" de remarcile lui. Stiu ca de multe ori chiar are dreptate, dar parca nu ma pot abtine sa sar in apararea lor.La voi se intampla asta?

La noi e invers; sotul meu e mai ingaduitor si mie mi-e foarte teama sa nu-l rasfete, asa ca eu sunt cea care ii atrage mereu atentia( si uneori ne certam).E adevarat ca bb meu e mult mai mic decat fetitele tale, nu stiu cum va fi mai tarziu, insa de felul lui, sotul meu este mai bland cu copiii si desi eu ii tot spun ca trebuie sa fim amandoi fermi,nu poate rezista privirii si zambetului micutului nostru.

La noi e ca la tine Doina, in sensul ca sotul meu se joaca cu fiica-mea foarte mult, dar si cand ceva nu-i convine mai repede ridica tonul. Si atunci de multe ori ea vine la mine in bucatarie sau unde ma aflu si zicce:da ce-i cu el, draga? Ca si cum ea mititica nu ar fi cu nimic vinovata. Dar eu evit pe cat posibil sa-i iau apararea in fata ei. Ca o fac cand suntem numai noi doi si ii spun sotului meu ca a cam exagerat asta-i alta treaba, dar daca i-as lua apararea in fata ei data viitoare ii zice lui in fata "ce ai draga?". Acuma bineinteles ca si eu mai ridic tonul dar nici sotul meu nu se prea baga atunci. Numai cand exagerez.

Eu grasesc mult pt. ca ma cert cu el in fata lor, atunci cand le iau apararea, si lor le cresc coarnele si mai mult.Stiu ca fac rau, o sa incerc sa ma controlez.

Ai mei sunt mici, dar deja am discutat cu sotul meu. Orice decizie am lua sa luam impreuna si sa ne sprijinim unul pe celalalt atunci cand laudam sau certam copilul. Au fost situatii in care tatal sau l-a certat pe Luca si copilul a venit bazaind la mine. L-am primit in brate, dar i-am spus: "Vezi daca nu esti cuminte, taticul s-a suparat pe tine. Du-te si spune-i sa te ierte". Si el mititelul se duce si spune "Ate-ma!".

Cred ca e asa scump.....

Si la mine cred ca o sa fie ceva probleme in sensul asta intrucat,momentan, numai eu sunt cea care considera ca al nostru copil trebuie sa mai stie si de "NU'. Daca ar fi dupa ea, s-ar juca numai cu mobilul meu (pe care mi l-a stricat deja o data deoarece l-a umplut de bale!) sau cu telecomanda...etc. Cand o las cu sotul meu ceva vreme si vin inapoi la ei dupa un timp gasesc dezastru! El ii da orice vrea! Numai ca am un sot cu care e cam greu sa te certi! Auziti la el: "Ce vrei draga daca copilul a vrut aia? S-o las sa planga?". O sa se aleaga praful de incercarile mele de educatie daca continuam asa! Oricum, e inca micuta, dar smecheruta rau de tot! Ii ziceam eu intr-o zi sotului: Daca ii mai permiti chiar asa totul, peste vreo doi ani o sa ne ia la palme daca nu-i dam ce vrea! Oricum, e topit dupa ea si ma indoiesc c-o sa se schimbe. Si cand ma gandesc ca vroia baiat!!!

De cand spun sa nu ma mai cert cu sotul meu de fata cu fetele... nu mai tin minte , cert este ca de la o vreme am inceput sa fac ca mama , ii iau apararea lui Miruna numai pt. ca este mica, si de aici si iar , in loc sa discutam in liniste.

Si eu patesc ca tine, Lili!

Ahahaha, ma gandeam ca numai la noi!