Mirela, i-am spus o data sotului asa, direct si in fata, ca vreau un bebe, ca vreau sa avem un copil, dar...Chiar eu am fost cea care a pus acel "dar" in propozitie!
![Dead [dead]](./images/smilies/dead.gif)
Si el a continuat:"dar ti-e teama ca nu o sa-l putem creste, nu?"
I-am spus ca da, si nu am mintit. Asta se intampla acum cateva luni cand inca ma luptam cu mine, cand aveam zeci de intrebari fara raspuns!
Mi-a spus ca si el are aceleasi temeri, ne gandeam mai ales la aspectul financiar, la faptul ca noi stam intr-o garsoniera...Intre timp am inteles ca niciodata nu va fi momentul potivit. Incerci sa la planifici pe toate si risti sa te trezesti prea tarziu!
Incerc sa nu ma demoralizez; imi spun ca e normal ca si el sa se teama de necunoscut! Pai, daca ma tem eu, care sunt femeie si ar trebui sa am instinctul asta in sange!...Are si el voie sa se teama, nu?
Si totusi, sa stii ca instinctiv simt exact ceea ce ai spus tu: poate ca nu e pregatit sau poate ca nu constientizeaza asta, dar va fi un tatic de nota 10+!
PS. Acum sunt intr-o faza tare ciudata; ma gandesc ca ce ii tot trag eu cu pregateala asta, ca de mii de ani se nasc copii fara ca parintii sa fie 100% pregatiti si toata lumea supravietuieste si invata din mers! Sunt intr-o faza de rebeliune, cum s-ar zice...