comunicarea

[framboise]

[purple][font=Verdana]Anaconti, vei ajunge peste ani la o varsta. Vei privi in urma, si te vei intreba: ce-am facut cu viata mea, [b]EU [/b] unde sunt in toti anii astia? toata viata n-am facut decat sa-l multumesc pe X, pe Y, dar pe [b]MINE[/b]? Si vei vedea atunci ce gust amar iti vine, pentru ca viata este una singura. Asa ca te sfatuiesc sa iei masuri din timp si sa fii tu, asa cum esti, si mai ales nu te mai ascunde...[/font][/purple]

[anaconti]

Acum, dupa ce am scris toate prostiile astea (cred ca a fost ceva in aer )parca imi pare rau...Stau si ma intreb daca o sa mai vreti sa vorbiti vreodata cu mine, la cat de ciudata sunt...Oare o sa-mi mai raspunda cineva la mesaje sau am reusit sa ma auto-izolez?...Am un talent!

[andrushca]

Anaconti, Framboise are mare dreptate! Sincer, o felicit pe Frambiose ca a reusit sa punca "punctul pe i"!
Ideile prezentate de ea sunt cate se poate de reale!
Te-as sfatui chiar sa ii recitesti mesajul si sa te gandesti la ceea ce ti-a scris.
La tine e mai mult decat o problema de comunicare! Dupa cate imi aduc aminte, parca aveai o "problema de comunicare" si cu parintii tai!
Nu mai esti foarte tanara, esti pe picioarele tale, poti lua decizii, chiar daca, pe moment, par sa iti afecteze viata in rau sau sa iti rastoarne echilibrul pe care tu crezi ca il ai. Ce vei face cand globul de sticla in care esti se va sparge? Vei face fatza vietii si greutatilor?
Crezi ca, sub aparenta unei relatii nu poate exista un haos?
Iar am impresia ca sunt prea dura! Scuze!
Dar, daca tot ma consideri prietena ta, asa cum le vezi si pe celelalte forumiste, ai incerca sa vezi ca incercam, cu toatele, sa te ajutam.
Retine si urmatorul lucru:Nimeni nu te condamna! Pur si simplu incercam sa intelegem ce e cu tine si cum te putem ajuta! Sa stii ca nici eu nu sunt un om foarte puternic si ca m-am lovit de multe, dar, iti garantez ca macar atat am reusit: sa ma trezesc din reveria personala, sa imi castig existenta, sa fiu responsabila pe propriile decizii, sa imi setez prioritatile si, mai mult decat toate astea, sa imi fac sotul sa ma inteleaga, sa fim un intreg. Recunosc, e de lucru la asta...dar, precum am spus mai spus, tzine de comunicare; am zis odata ca, pentru a ajunge la o comunicare cu partenerul de care sa fii multumita, nu inseamna doar a lasa timpul sa treaca peste voi. Eu am aproape 13 ani de cand imi cunosc sotul. Ma crezi ca am trecut prin zeci de etape (chiar si rutina, monotonie, nervi)...si mii de trairi interioare pana sa pot spune: uite, asa e bine pentru noi doi? Si, culmea, am ajuns la concluzia ca, mai mult decat "potrivirea" de conceptii, caracter, fizic, conteaza dorinta de a impartasi felul tau de a fi celui de langa tine. Si cum sa ii impartasesti, Ana, asta, daca tie ti-e teama? E vorba de viata ta! Trebuie sa fii stapana pe tine si sa iti poti asuma riscuri! (desi, intre noi fie vorba, daca te iubeste sotul tau, va fi si el dechis la ceea ce ii spui si te va accepta)

[danaG]

Dar ti-ai pus intrebarea daca nu cumva va fi mai placuta viata daca vei fi tu cea care nu vrea neaparat sa-i multumeasca pe cei din jur...ci sa se multumeasca pe sine cu diferite placeri...de a scrie pe forum ... spre exemplu.Am inteles ca vrei sa ne cunosti dar am spus ca odata o sa vrei sa "ne" cunosti atat de mult incat sa recunosti si fata de sotul tau si fata de tine.Sa nu fie nevoie sa dai explicatii incomode ci sa spui adevarul.
Dar nu te-ai intrebat daca nu cumva,asa cum tu ai multe parti necunoscute pentru el,poate si el are parti necunoscute pentru tine....Departe de mine gandul sa te critic.

[andrushca]

Anaconti, am mai descoperit ceva, in ceea ce spui tu: aici esti dublura ta din viata reala, numai ca aici poti spune ce simti, ce vrei cu adevarat...banuiesc si de ce: pentru ca aici nu te cunoaste nimeni, nu te vede nimeni si, in principiu, nu te condamna nimeni. Te simti mai ocrotita dat fiind faptul ca te poti ascunde sub un pseudonim, nu? E normal, de fapt...dar vreau sa te intreb: ce ar fi sa te transpui tu, cea de aici, si in viata reala? Crezi ca nu vei mai primi respectul si intelegerea celor din jur? Oare?
Cine stie, poate, in primul rand, vei ajunge sa te uimesti, sa fii puternica!

[framboise]

[purple][font=Verdana]Fruntea sus! Nu te critica nimeni. Din contra toate iti vrem binele si incercam pe cat putem sa te ajutam.

Ia taurul de coarne si da cartile pe fata! Crede-ma [b]libertatea[/b] este atat de frumoasa! Nu degeaba de secole omul s-a luptat pentru libertate...[/font][/purple]

[miti76]

Anaconti, reusesti sa ma uimesti! Hai sa spunem ca acum, cat esti tanara si poti esti PERFECTA pentru ceilalti. Ajungi sa le indeplinesti dorintele chiar inainte ca ei sa si le exprime. DAR, vremea trece, te vei trezi ca nu ti-ai acordat nimic si amintirile nu vor fi de fapt ale tale (atata timp cat faci doar ce vor ceilalti). Te vei intreba ce s-ar fi intamplat DACA.... Si ce te faci cand nu vei mai putea din varii motive sa fii asa cum se asteapta ceilalti? Nu ti-e teama ca le arati o persoana total diferita de ceea ce esti si ei vor descoperi pana la urma? Gandeste-te, poate tot ce-ai construit pana atunci se va narui.

[miti76]

PS: "Frate, frate, dar branza-i pe bani!" si "Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima!"......Fii mai egoista, ca nu-ti ridica nimeni statuie! Sper ca nu te-ai suparat.

[doinaden]

Le sustin pe fete, pe Miti, Framboise, trebuie sa fim realiste si un pic dure.....

[framboise]

[purple][font=Verdana]Anaconti, cucu!
Cum se spune la "arpacas" in franceza?
Hai serios, vreau sa fac o coliva si nu stiu cum sa intreb pe la astia pe aici... [/font][/purple]