Cand constientizeza viitorii tatici acest lucru?

[Lhasa]

Buna Giulia...
Am vrut sa-ti spun si eu ceva, dar inainte de toate simteam nevoia sa ma descarc putin, sa-mi spun si eu oful, mai ales ca nu prea am cu cine sa vorbesc.... Cu toate ca ce am eu de zis se refera la primele tale mesaje, poate te vor ajuta si dupa ce nasti....
Singura diferenta fiind ca eu nu sunt casatorita (inca), problemele mele de "cuplu" sunt cam aceleasi... iar de cand am aflat ca am un bb, e cam la fel ca la tine... Doar ca mi amor nu a vorbit cam o luna, nici in gluma, despre sarcina, in schimb aluziile de genul "Nu-ti plac icrele in general sau..... doar acum" etc. au fost frecvente (bla bla)...
In legatura cu statul la calculator, nu prea ai ce sa-i faci (eu n-am reusit), dar in general, cel mai bine si frumos sa-i aduci aminte de tine, e sa-ti faci bagajelul pentru 2-3 zile, sau cat poti, sa pleci la parinti sau la o prietena, eventual in alt oras.... Pana seara isi aduce aminte c-ar trebui sa mai fie cineva in casa... e prima reactie la lipsa mancarii calde si servite la masa: ... Pana te intorci, iti pupa picioarele... Dar sa nu te gandesti ca dureaza foarte mult.. doar pana la primul meci, de obicei... Asa ca tratamentul se dozeaza periodic!! Si pana la urma, ce e rau in a-ti lua putina vacanta... de el, din cand in cand?!?! Asta bineinteles, daca ai posibilitatea...
Sper ca nu considerati metoda asta prea copilareasca.... functioneaza si la 50 de ani, credeti-ma!!!!

[powerpuff_girl]

Stiti ce ma scoate pe mine din sarite in discutia asta? Ca biata Giulia si altele ca ea, dupa ce ca e graviduta si cu probleme mari de sanatate este indemnata si sa mai aiba rabdare cu scumpul ei de sot care habar nu are pe ce lume traieste !!!
Pai, fetelor, stiti voi ce ar trebui sa faca o femeie pe langa un barbat daca doamne fereste ar purta ei sarcina cu tot ce decurge de aici? Pai daca la o raceala ei stau in pat si le trebuie ceiucul la pat, la o sarcina 9 luni nu s-ar mai duce nici la baie singuri. Asa ca dupa cum bine spunea danamulders sotului giuliei ii trebuie o trezire la realitate serioasa. Si nicidecum o intelegere din partea sotiei. EA ar trebui sa fie protejata acum, pentru numele lui Dumnezeu, nu el !!!!!
Ce-i asa greu de priceput? Cu ce o mai incalzeste pe Giulia dupa ce naste ca vede ca sotul ei si-a revenit? Acuma trebuie sa-si revina si s-o ajute pe cat poate. E normal cand ar trebui sa nu prea faca efort ca ea sa faca in aceeasi zi curatenie, mancare, spalat de una singura?
Pai treburile astea se impart dupa cum stiu eu si cand amandoi sunt sanatosi d'apoi acuma? La noi daca eu fac mancare sotul meu face curat, nu sta la calculator in timpul ala si apoi sa astepte sa fac eu si curatenia !
Deci asta e, stiu ca m-am cam ambalat dar nu mi se pare normal ca tot ea sa mai aiba si rabdare cu el si sa faca totul in casa cand toti barbatii daca ii doare o unghie e sfarsitul lumii.
Giuliei sanatate si sa auzim numai de bine!!!

[gabi-cta]

Draga Lhasa, incearca totusi sa te detasezi tu un pic de probleme si sa judeci la rece, pentru ca numai tu poti sa-ti stabilesti prioritatile in viata, indiferent de ce natura sunt ele si ce compromisuri esti nevoita sa faci pentru ele.
Din pacate de sfaturi suntem toti buni dar nu cunoastem prea bine situatiile pe care le "judecam" si nu as vrea sa te demoralizez de exemplu.
Eu sunt de parere ca numic nu este mai important in viata decat sanatatea. Si eu am avut impasuru in viata si pana la urma am trecut prin ele (ca este mai bine sa le infrunti decat sa le sari). Ti-as putea recomanda sa-i transmiti prietenului tau ca ai hotarat sa devi o femeie responsabila (prin asta intelegand ca vrei sa-l ai langa tine, pentru ca si copilul, si tu, veti avea nevoie de el) dar vezi tu, eu sunt gravida, dupa multe chinuri, si in mine s-a declansat sentimentul ala de "leoaica". Nu cred ca pot fi obiectiva. Sau ii poti transmite ca se va gasi cineva in timp care sa va doreasca pe tine si pe micut.[^]

[danamar]

Draga Lhasa,din cate am inteles eu,el inainte sa plece ,direct sau indirect ti-a sugerat sa avortezi! asa-i?Tot din ceea ce ai scris tu,rezulta ca inca nu esti hotarata daca sa pastrezi sau nu copilul,ramane tot la alegerea lui.Daca ai fii de varsta mea as sti ce sa-ti spun , dar asa pun totul pe seama faptului ca nu ai experienta.Ce asteapta un barbat de 33 de ani de la o femeie de 21,te-ai intrebat?dat fiind faptul ca ramanand insarcinata el iti spune ca nu este momentul potrivit pentru a avea copii.chestia este ca la aceasta varsta este momentul foarte potrivit pentru a avea un copilas,ce asteapta?dar nu stiu daca tu esti cea de la care doreste un copil! Pune-le cap la cap si intreaba-te ce vrei de fapt!!!Tu nu poti trai facand tot timpul ceea ce vor alti,trebuie sa faci in viata exact ceea ce vrei tu,trebuie sa inveti sa fii responsabila de toate alegerile tale.

[giulia_andreea]

Draga Lhasa, iti multumesc pentru sfat insa metoda pe care mi-ai sugerat-o tu nu o consider ca fiind una viabila in cazul unei casatorii... poate intre prieteni, dar nu atunci cand ti-ai unit destinul cu persoana iubita... Nu cred ca e o solutie fuga de probleme atunci cand le intalnesc... ideea e sa le infrunt si sa lupt cu ele! In cazul cand mi-as lua 2 zile libere (in week-end pentru ca lucrez), siungurul lucru pe care l-as putea obtine ar fi o cantitate dubla de rufe la spalat in week-end-ul urmator si am face foamea toata saptamana!

In ce priveste problema ta, sunt de acord cu danamulders. Cred ca inainte de toate ar trebui sa te hotarasti tu ce vrei. Inainte de toate esti tu! Decizia iti apartine in totalitate! Daca iti doresti cu adevarat acest copilas, iti asumi raspunderea deciziei si faci tot posibilul ca prietenul tau sa inteleaga acest lucru si sa ramana alaturi de tine si de copil. Daca insa nu se intampla asa, inseamna ca de fapt acel barbat nu are sentimente suficent de profunde pentru a te accepta impreuna cu propriul sau copil. Cred ca dragostea poate face miracole si atunci cand iubesti cu adevarat esti in stare de sacrificii uriase... te poti schimba! Daca insa nu esti decisa tu 100% sa tii copilasul, atunci discutia nu mai are sens. Daca tu nu te consideri inca pregatita pentru pasul asta, decizia e a ta si nu te invinovateste nimeni. Ar fi bine insa sa intelegi un singur lucru, copilasul acesta nevinovat nu are de ce sa plateasca pentru greselile parintilor lui! In acelasi timp, nu e indicat nici sa-l aduci pe lume, dupa care sa-l invinovatesti pe el pentru faptul ca te-a parasit tatal lui si sa-i faci viata un calvar! Gandeste-te bine la ce vrei tu de fapt si cat esti dispusa sa sacrifici pentru asta. Oricum, repet, faptul ca iti doresti acest copilas nu inseamna obligatoriu ca il vei pierde pe tatal lui, nu trebui sa gandesti asa. Poti lupta sa-ti pastrezi alaturi barbatul iubit si sunt sigura ca nu ar trebui sa fie atat de greu de vreme ce exista anumite sentimente. Multa bafta si ai mare grija ce decizie iei! De aceasta decizie depinde si viata unei fapturi absolut nevinovate!

[danamar]

Inca ceva Lhasa,daca ai mai trecut odata prin experienta traumatizanta a unui avort,pe ce te-ai bazat de aceasta data,neprotejandu-te? De ce ai lasat lucrurile la voia intamplarii,fara sa sti daca prietenul tau isi sau nu-si doreste un copil? De tot ,de absolut tot ce facem ,trebuie sa fim responsabili.Dar,atunci cand este vorba de o sarcina lucrurile se complica,se complica pentru ca noi femeile nu putem renunta usor...asa cum fac barbatii(unii).Ce vei face acum?

[danamar]

Revenind la "el papito", am crezut ca va iesi scandal mare, dar nu s-a plans ca nu am avut grija sa nu raman insarcinata,[quote][/quote]TU chiar crezi ca un barbat la varsta pe care o are iubitul tau nu stie ce face si nu stie la ce risc se expune neprotejandu-se? El este un barbat trecut de 30 de ani,aminteste-i si n-ar fii trebuit sa te lase gravida daca n-ar fii vrut!!!

[danamar]

Lhasa,de ce nu ai mai scris nimic? Noi asteptam sa vedem ce te-ai mai gandit intre timp!!!

[gabi-cta]

Lhasa, indiferent de decizia pe care ai luat-o, te rog, spune-ne ca ai hotarat tu nu altcineva.
Asteptam sa mai vorbim cu tine.

[andrushca]

Draga Lhasa, inainte de a lua o decizie trebuie sa analizezi cu mare atentie situatia in care te afli, si precum au spus colegele de pe site, trebuie sa te gandesti la tine, nu la "el papito"...asa cum nu si-a asumat nici o responsabilitate pana acum, nu si-o va asuma nici de acum incolo. Stiu ca il iubesti, dar, crede-ma, sunt momente in care trebuie sa gandesti cu mintea, nu cu sufletul. Precum chiar tu ai spus, in familia ta au fost probleme cu nasterea, deci e destul de riscant daca faci un avort (in sensul ca s-ar putea sa ai nesansa de a nu mai ramane, atunci cand iti vei dori cu ardoare, insarcinata).
Esti foarte tanara. Asta e un aliat puternic in demersul tau. Poti merge mai departe si poti fii puternica.
Daca iti poti permite sa fii independenta dpdv. financiar, ar fi ideal. Atunci poti actiona mai liber..daca nu, gandeste-te cu nu "papito" este singurul, unicl si irepetabilul barbat din viata ta.
Am inteles ca el nu este sigur inca daca isi doreste copilul...si nici tu...ar fi bine, si pentru tine, si pentru bb, sa iei o decizie cat mai repede, indiferent de ea. Sunt sigura sa ingerasul tau pazitor te va proteja si te va indruma spre ce e mai bine pentru tine!
Mult succes si sa ne tii la curent cu ceea ce se intampla cu tine!