Forum CopilulMeu

Dupa vreo saptamana petrecuta impreuna cu nepotica mea, de 2 ani si 4 luni, mi-a venit in minte o intrebare si nu sunt sigura care ar fi raspunsul corect.
La masa, sa o pacaleasca sa manance, si numai acolo, mamica ei o sperie ca "vine mosul". Ideea e ca, de cele mai multe ori, tine. In urma discutiilor cu mai multe persoane mi s-a spus ca metoda e total neindicata in educarea unui copil, ca nu e bine sa il speriem cu absolut nimic. Asta, pe de o parte. Pe de alta parte, trebuiesc gasite metode de a-i face sa asculte: de exemplu, acasa unde este ea acum, este un beci (in care se coboara pe scari). Ca sa nu se duca acolo (sa nu cada pe scari) ii spune ca e "mosul" in beci.
ma rog, ati prin ideea. Intrebarea mea este: e bine sau e rau sa procedezi astfel cu copilul?

Si noi aveam acasa cand eram mici o poveste de genul asta. Eu cred ca sunt adepta teoriilor moderne despre educatie care spun sa nu-i speriem, sa nu-i atingem, chestii din astea, dar mi-e teama ca in viata reala nu se aplica mereu!
Noi nu am ramas traumatizati de pe urma povestilor...Bine, nici nu ne speria nimeni asa, serios de tot...Cred ca pe undeva, in timp ne-am dat seama ca e o poveste.
Tind sa cred ca unele lucruri se mai regleaza din mers...Altfel, innebunesti incercand sa-ti cresti copilul ca la carte si te mai si trezesti cu un mic dictator!
Copiilor trebuie sa le explici, sa le dai motive, sa ai rabdare cat pentru 10 vieti, nu sa-i sperii...Dar nu cred ca o biata poveste cu mosu' o sa-i traumatizeze. Cred ca depinde si de contextul familial. Eu una nu imi doresc un copil temator, asa ca o sa incerc sa evit metoda, o sa-l incurajez sa exploreze, chiar daca o sa-mi sara sufletul din piept de spaima de fiecare data!...Insa, cine stie?

Diana, ca sa iti faci copilul sa manance esti in stare sa-i spui orice si sa stai si in cap. (eu am 2 fete care nu au fost DELOC mancacioase)
asa ca eu inteleg de ce face mamica ei asta.Si deocamdata e micuta, poate dupa un an, doi, situatia se va schimba. Si mama la fel ii spune mirunei ( are 4 ani) ca vine "Mosul"daca nu doarme, si Miruna ii spune: " Vorbesti si tu aiurea"
Ca raspuns la intrebarea ta: nu e tocmai bine, dar asta este.

Si eu bat uneori in usa si-i spun lui Luca:"Vine nenea de sus!", daca face ceva ce nu trebuie, dar de cele mai multe ori bate si el in usa si zice "Nenea sus!".

Apropos de "vine nenea de sus"...
Parintii mei au niste vecini, sub ei - la etaj, care au un nepotel. Cred ca are in jur de 2 ani jumate - aproape 3. In urma cu ceva timp tata a facut niste schimbari prin casa si a folosit bormasina (respectand orele de liniste...). Ideea este ca cel mic se cam speria de sunetul care se auzea de la bormasina iar bunica lui, vazand asta, a profitat (si inca o face) de acest lucru si il speria ca, daca nu mananca, "vine nenea de sus" - adica tata. Desi sunt prieteni de familie (nu doar vecini) si se mai intalnesc, acel copil cand il vede pe tata e ingrozit, desi tata a incercat in nenumarate randuri sa ii explice ce era cu zgomotul si tot asa...
I-am vazut si eu reactia cand l-a vazut pe tata si nu mi se pare prea normal...

Nu, nici chiar asa! Au fost momente in care si vecinul meu a inceput sa dea gauri cu bormasina. Atunci Luca a fost terorizat! Era un zgomot de mureai si el saracul zicea mereu "Vine nenea sus". Atunci l-am luat in brate si i-am spus ca nenea nu vine la noi, ca nenea repara in casa la el cu bormasina. Si sa stii ca a inteles, caci nu a mai fost speriat de zgomotul bormasinii. Eu pot sa-i spun din cand in cand ca daca nu e cuminte vine nenea. Insa nu se sperie mai deloc.

Am citit aceste randuri si m-am grabit sa vi le arat si voua pentru ca imi par foarte importante:

"Nu exista parinti care se trezesc dimineata si se gandesc: "Oare ce as putea sa ii spun astazi copilului meu pentru a-i crea o atitudine negativa, pentru a-i destrama increderea de sine si a-l face sa se simta dependent si lipsit de control?" Totusi parintii fac asta frecvent, fara intentie, pentru ca nu inteleg puterea cuvintelor lor.


Modul nostru de a vorbi cu copiii si cuvintele pe care le folosim pentru a comunica cu ei sunt deosebit de importante pentru increderea de sine, sanatatea emotionala si puterea copiilor nostri. Este o legatura de netagaduit intre cuvintele pe care noi le folosim, atitudinea si rezultatele pe care le vor avea in viata.

Sunt cuvinte care dau putere si cuvinte care ranesc. Cuvinte care pot educa sau rusina, incuraja sau dojeni, pot inalta sau pot cobori moralul unui copil.
Iata care sunt cele mai rele sapte lucruri pe care le poti spune copilului tau:


1. Daca nu te opresti, plec si te las aici!

Cea mai mare temere a unui copil mic este ca s-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-l manipula catre un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza.
O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face cumparaturi. Tu alegi!"
O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.


2. Ar trebui sa iti fie rusine!

Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va face ceea ce dorim noi.
Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine.


3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!

"Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia parinte-copil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!


4. Tu esti cauza divortului nostru!

Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu s-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.


5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta?

Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu.
Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii.
Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii.


6. Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine

Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta", "Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent in modul de a te adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei. Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il incurajeaza se se vada pe sine incapabil.
Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei avea mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul copilului tau o data, nu e nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai creat un tipar. Daca o faci si a treia oara, Felicitari! Ai o noua slujba!


7. Pentru ca am zis eu, de aia!

Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".
Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa ma intrebi 'De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta..."


Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional asupra copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de adresare. Daca devii constient de una sau mai multe dintre cele sapte cele mai rele lucruri pe care le poti spune copilului tau sau alta formula de adresare abuziva, opreste-te! Inspira adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la inceput amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele pot rani.



Sursa: Chick Moorman, Parent Talk: Words That Empower, Words That Wound

Foarte interesant articol, Dana! Par niste reguli atat de simple, dar uneori sunt atat de greu de pus in practica!...Eu cel putin, aud frecvent pe strada sau prin magazine replicile astea...si mi se pare tare trist...

Ana, spre rusinea mea si eu am mai folosit pe ici pe colo. O sa incerc sa fie litera de lege ce scrie acolo. Prea e explicat pe intelesul tuturor.

Intr-adevar, ideal ar fi ca aceste reguli sa fie respectate, dar...oameni suntem...fiecare din noi are o limita...Eu de fiecare data cand am asistat la asa ceva, am evitat sa judec persoana respectiva pentru ca nu mi se pare corect...Fiecare copil e diferit, fiecare situatie e diferita, asa ca am preferat sa acord de fiecare data credit parintelui. Eu sunt tare curioasa ce fel de mamica o sa fiu pentru ca sunt tare irascibila, nervoasa nevoie mare... ...