Forum CopilulMeu

Mi-am crescut copilul cu grija si dragoste. Constat ca in anumite momente are un comportament pe care eu nu il mai inteleg. Lumea spune ca este rasfatat. Nu stiu cum sa rezolv aceasta problema.

cum adica rsfatat?ce face?

Draga mea,

Nu inteleg ce numesti tu rasfatat?!
Eu cred ca rasfatat este daca are crize de isterie si se tranteste pe jos atunci cand nu faci tu ceva ceea ce ar vrea el sau te sfideaza pur si simplu si nu te asculta in nici un fel, asta daca nu ii trasezi anumite limite.In rest poate zice oricine orice tu trebuie sa faci ce crezi tu,doar voua trebuie sa va fie bine!Consuela

Buna intrebare...De fapt ce inseamna rasfatat?...Eu cred ca atunci cand isi exprima o dorinta,sau isi sustin punctul de vedere (binenteles nu prin tirade elevate, ci cu mijloacele ce le au la indemana:bosumflari,plansete,si altele),n-ar trebui sa ne grabim sa-i catalogam rasfatati.Cum ar putea progresa un copil fara miile de intrebari pe care le pune? Miile de intrebari trebuie sa aiba mii de raspunsuri...Sigur este foarte dificil sa fii parinte, sa-ti gasesti rabdarea necesara intotdeauna, dar poti sa-ti consideri copilul egalul tau si sa-i explici ca dintr-un anume motiv nu poti sa faci in acel moment ceea ce-si doreste.Protesteaza?... ii mai explici o data.Continua sa protesteze?...te prefaci ca nu-l auzi. Se va linisti dupa o vreme si poate ca te va intreba de ce l-ai ignorat.Aici este marea arta, sa reusesti sa te porti ca si cum n-ar fi acolo,langa tine in casa. Isi doresc atat de mult sa aiba numai pentru ei toata atentia ta,incat o astfel de reactie ii bulverseaza complet. Cel putin la noi tine...Mingea este acum in terenul tau,ii poti spune ca daca el nu ti-a ascultat explicatia nici tu nu ai vrut sa-i asculti plansul.Pana sa devina o regula de comportament, trebuie sa-i amintim de nenumarate ori cum ne dorim sa reactioneze in anumite situatii date si sa-l laudam de cate ori se poarta cum trebuie. Se manifesta zgomotos atunci cand nu e cazul? Reactia cea mai buna ar fi sa-l scoti din locul acela si sa mergeti direct acasa, e de preferat sa primeasca si o pedeapsa usoara.Eu cred ca poti "usor" sa modelezi comportamentul unui copil daca tot timpul il privesti ca pe un egal al tau, nicidecum ca un stapan sau ca pe un sclav.

As dori sa-mi spuna si mie cineva ceva!
Baiatul meu de 2 ani si 10 luni a fost mereu mamos,astfel incat am stat si imi petrec si acum mult timp cu el.Dar totusi am avut bona de cand avea 5 luni si nu parea afectat cand lipseam de acasa,doar cand apaream incepea sa planga si voia neaparat sa-l alaptez(a supt pana la 11 luni 1/2).Dupa ce a implinit 1 an am avut o pauza de cateva luni in care nu am avut dadaca si am stat eu cu el non stop.Bineinteles ca s-a adaptat cu mare greu sa stea cu ea,dispaream de acasa fara sa-si dea seama si uite asa a trecut vremea si acum fiind mai mare nu pot nici sa dispar caci isi da seama repede cand vreau sa o fac si nici sa-i explic faptul ca ma voi intoarce curand ,etc.Plinge,trage hainele de pe mine si nu ma lasa sa plec.Dupa ce ramine cu femeia se linisteste,dar peste catva timp ma pomeneste ma cauta,iar daca este la plimbare ii spune doicii sa mearga cu el acasa ca vrea sa o vada pe mama.Cred ca stau prea mult cu el,mai mult decat bona(ea sta 4 ore)si este prea obisnuit cu mine.Totusi nu stiu cum as putea sa procedez sa ne fie mai usor la toti?!Am uitat sa va spun ca atunci cand sunt eu acasa nu lasa pe nimeni in afara de tatal lui sa-i faca ceva.(sa-l imbrace sau sa-i dea sa manance sau pur si simplu sa se joace.)Astept sugestii!Consuela[tel]

Buna Consuela,
Nu te mira, copiii cat sunt de mici au din nastere sentimentul care se numeste "frica de abandon"[v]. Cat sunt mici, mama este cea care o primeste la piept cu caldura, aude bataile inimii pe care cunoaste din perioada intrauterina si ii asigura o liniste. Sa nu iti fie greu sa stai cu copilul tau cat mai mult, daca asa isi doreste.
Eu imi duceam fetita la "mamaita", asa ii spuneam la femeia care avea grija de ea cat eram la servicu. mamaita mai crescuse inainte vreo sase copiii, si mie mi se rupea inima cand o lasam plangand, aproape urland, dar imi spunea s-o las linistita ca dupa un tmp uita de mine si se joaca impreuna. apoi si la gradinita avea o criza de adaptare, nu cunostea copiii din grupa.
Se supara foc [:(]si daca spunea cineva ca seamana cu tati, ea vroia numai cu mami.
Iar azi este ziua ei, implineste 10 ani, si ma topesc si acum cand vine si ma ia in brate, sa stau cinci minute cu ea seara inainte de culcare. Asa sunt copiii mai sensibili.
Acum are si un fratior de 5 luni si stie ca mami se imparte, iar bb este mai mic si cu el petrecem mai mult timp, si el este mamos, cand plange nu tace la nimeni in brate, iar pe mine doar sa ma auda si isi revine, fara sa-l iau in brate.
[b]Nu-ti opri copilul sa-si exprime dragostea![/b]
Cu timpul va intelege mai bine, ca mami nu-l paraseste, are aproape trei ani bb al tau, incerca la o gradinita, intre copii poate se regaseste mai repede, fiind toti de aceeasi varsta.
Mai asteptam vesti despre voi!

Iti multumesc draga mea,nimic din ce mi-ai scris nu mi-e strain,asa m-am gandit si eu ca ma voi adapta situatiilor si totul se va contura cand va mai creste.Imi exprim si eu mereu dragostea si nu cred ca nu i-am facut vreodata pe plac.Eu inteleg ca sunt copii care sunt mai sensibili si mi se rupe si mie inima cand il vad ca plange ptr. ceva chiar si dupa ce l-am certat sau i-am dat una la fundulet.Crezi ca va renunta el singur sa mai doarma cu mine si sa bea noaptea?Eu sper ca da!Desi mie mi-e bine asa desi nu dorm linistita,chiar imi lipseste daca dorm fara el.Il voi da din toamna viitoare la gradi.insa mi-e frica deja de pe acum de ce se va intampla dupa ce il las acolo.Iti multumesc mult si mai astept vesti!LA MULTI ANI fetitei tale si sa cresteti frumos impreuna!Si noi ne-am dorit inca un bebe dar din pecate am pierdut acum 2 luni o sarcina de 8 saptamani!Consuela