Forum CopilulMeu

In ceea ce priveste psihologia copilului nu exista un adevar unic. Dezvoltarea psihomotorie a copilului este o problema complicata, cu multe pareri controversate, in plina desfasurare si activitate.
Pe langa morticitate, limbaj,perceptie si dezvoltarea sociala,in dezvoltarea psihica a copilului se urmaresc inteligenta si afectivitate
Cu inaintarea in varsta a copilului , metodele si criteriile devin tot mai variate si mai complicate incluzand comunicarea grafica , facultatea de judecata, insertia sociala, etc.
Diagnosticul dezvoltari fizice si mai ales psihice vor fi lasate pe seama specialistilor adica : pediatru, psihiatru, psiholog , pedagog,
educatoare , profesori.. etc.
Parinti trebuie sa ramana la rolul de observatori ce furnizeaza datele necesare diagnosticului, asigurand nevoie de hrana, igiena, dragostesi de educatie a copilului.
( text luat din cartea Copilu si Mama )

Daca am putea ramane numai observatori poate ar fii mai bine.

Nu prea inteleg cum poti fi doar observator.....cu copilul tau. Dar asa o fi in alte cazuri. Mie nu imi place aceasta postura ...de observator. Nu ca as da diagnostice dar in nici un caz nu sunt un simplu observator. Tu, ca parinte influentezi foarte mult, dezvoltarea copilului. (din toate punctele)

Asa este Dana, dar nu ne implicam OARE prea mult?nu vrem ca ei sa semene cu noi?intreb si eu pt. ca vad tendinta sotului meu in a-si educa copii. La 8 ani cere prea mult de la Bibi,

N-as vrea sa starnesc controverse pe forum pe aceasta tema, insa ,,Mama si copilul" mi se pare depasita. Dincolo de sfaturile practice si coordonarea pe care o ofera pentru cresterea copilului, cartea cuprinde elemente care nu mai sunt de actualitate. Legat de rolul de simpu observator al parintilor, sunt total in dezacord. Este adevarat, specialistii (medici, educatori, psihologi) au un mare rol in procesul de dezvoltare socio-psiho-fizica a copilului, dar nu putem lasa doar pe seama lor acest proces. Parintii sunt primii care ofera copiilor sanse pentru dezvolatare si sa nu uitam de sintagma ,,cei 7 ani de-acasa", care nu se refera exclusiv la regulile de bun simt.
Pana la intrarea in gradinita, in familie se asigura conditiile si se pun bazele pentru o dezvoltare armonioasa. Mediul copilului trebuie sa fie bogat in stimuli chiar din primele zile de viata (jucarii, medii variate-plimbari, muzica, comunicare verbala si nonverbala etc), ori parintii sunt cei care le asigura. E depasit sa credem ca cei mici ,,nu stiu" si e suficient sa-i hranim, sa-i schimbam si sa le asiguram caldura fizica. Ei inteleg mult mai mult decat pot comunica, uneori pe cai inca nedeslusite, caci psihicul uman este deosebit de complex si are multe necunoscute.
In concluzie, trebuie sa existe o colaborare permanenta si reala intre parinti si specialisti. Nu sunt deci de acord nici cu parintii care considera ca gradinita/scoala sunt singurele in masura sa se ocupe de educatia copiilor.
Sper sa nu se supere nimeni pe mine.

Probabil sotii Capraru (autorii ,, Mama si copilul") s-au referit la faptul ca unii parinti pun diagnostice de genul ,,copilul meu e foarte destept" sau ,,pe copilul meu nu-l duce mintea". Intr-adevar, nu trebuie nici sa se subestimeze sau sa se supraevalueze capacitatile copilului, insa de aici la a ramane simplu observator in dezvoltarea propriului copil...

Cartea se refra la perioada cand PARTIDUL si STATUL preluau copii, [prin ajutorul dat mamelor(cresa,gradi, etc)] spre educare, dupa perioada de concediu de maternitate. Copii erau pregatiti pentru un viitor luminos si glorios. Acolo se dau sfaturi ce sa faci cu copilul pana il duci la cresa/ gradinita/scoala. Sfaturi ce sa faci cu el dupa ce-l aduci acasa. Parintii erau degrevati de griji, copii cresteau sanatos???????????????

Pai ce sa zic? Multi dintre noi inca mai avem tare din acea perioada. Important este sa constientizam ca avem un rol tot atat de important ca cel al specialistilor.

Ramane ca fiecare parinte sa hotarasca, in final, care vor fi propriile sale metode educative si care va fi atitudinea adoptata fata de copil - o relatie de incredere, de respect, de securitate si de dragoste. Un copil nu poate avea, decat cu rare exceptii, parinti mai buni decat cei pe care ii are.

Poate cartea Mama si Copilul este o carte depasita insa sunt unele chesti chiar ajutatoare. eu de exemplu poate de plictiseala in timp ce il legan pe bebe pe picioare imi mai clatesc cateodata ochii pe cartea aia. Citesc incerc sa aflu maoi multe despre bebei. am vazut subiectul asta aici pe form , il citisem si in carte si am zis ca o fi bine sa il pun pe site. Ca parinte cu copilul tau nu potzi sa fi doar observator insa se greseste foarte mult si cand parinti se implica prea mult chiar daca au o buna intentie cu contiintza sau subinconstiintza parinti greses foarte mult .de la o varsta anume eu cred ca bbeii trebuie lasatzi ca sa ishi poata formeze o personalitate a lor anume, sa fie imbracatzi cu ce culori si cu ce haine le place lor.parinti se ocupa de educarea celor 7 ani de acasa
dar cateodata se greseste si se supra incarca capacitate de a percepe si de a intelege unele lururi.