Forum CopilulMeu

Dragi mamici ,copiii vostri va vorbesc despre prieteni pe care doar ei ii vad si ii aud?Lasand la o parte fanteziile lor,va intreb daca v-au pus pe ganduri astfel de povesti auzindu-le la copiii vostri.Fetita mea are 4 si 2 luni si de cateva luni ne tot vorbeste de un baiat pe care il vede in camera,in casa noastra,nu-mi spune ca s-ar juca cu el ,in schimb e ingrijorata ca s-ar putea supara pe ea,cand facem ceva impreuna in casa ,de la joaca pana la putina ordine,ma tot intreaba daca nu cumva el se supara pe noi.Nu mai inteleg nimic,am luat-o ca pe o gluma,ne-am amuzat impreuna cu sotul meu....dar cand vad ca ne intoarcem din oras si ea intra in casa si il saluta,nu prea mi-a venit bine.Cand incerc sa o intreb cate ceva ,asa ..pe ocolite...amuteste si gata.Toate astea ar fi ramas poate asa dar de o luna mi-a venit din strainatate o buna prietena cu baietelul ei de 3 ani.La prima vedere e un copil ca toti ceilalti,pana ce incepe sa povesteasca diverse lucruri.E absolut fantastic...i-a povestit mamei lui ce-si amintea de cand era in burtica ei...si aproape de necrezut ...ce simtea si gandea el atunci.Nu-mi venea sa cred,il ascultam si simteam cum ma infior toata.Si ca revin la tema mea,el chiar vede fiinte pe care noi nu le vedem,o trage pe maica-sa de mana sa i le arate,uite...uite...chiar nu vezi?Vede copii ,se joaca cu ei si povesteste despre ei.Ma gandesc ca nu cumva fetita mea sa se simta neinteleasa si sa se ascunda de noi,m-a pus pe ganduri toata povestea asta.Spuneti-mi si mie ce stiti de astfel de cazuri.

Interesant caz cu baietelul. Nu cunosc cazuri asemanatoare , nu am o parere de expert dar am vazut si am auzit ca exista asemenea oameni care stiu si vad dincolo de constient. Asa ceva este posibil. Cred oricum ca acesti copii necesita o anumita crestere, trebuie evaluati de catre psihiatri, psihologi iar parintii trebuie sa-l accepte asa cum e . Nu mi se pare nimic in neregula doar ca in viata asemenea capacitati s-ar putea sa ti-o ingreuneze sau poate cine stie sa i-o faca mai usoara. In legatura cu fetita ta, nu cred ca e ceva in neregula, copii isi " dezvolta " prieteni imaginari, poate sa dureze chiar pana in clasele primare, ce tine mai mult de-atat probabil ca e cazul sa se intervina. Nu cred ca are o problema, cred ca e absolut normal, probabil a fost si foarte influentata de baietel, poate i-a transmis subconstient ca poate fi si poate exista si o alta lume, decat cea pe care o vedem cu totii asa ca fetita ta si-a ales o lume , si-a ales un prieten. Pentru ea e cat se poate de normal si de real. Ca sa te linistesti un pic iti voi spune ceva de fetita mea, care are 3 ani si 8 luni , Cezara. Cam de pe la 2 ani jumate are un prieten( a) imaginar(a). La inceput ba era fata ba era baiat. Cand am fost internata in spital cu Cezara in burtica, am stat destul de mult, 2 luni si pe perina spitalului mi-am pus un prosop dus de mine , de acasa , care mi-era drag. Pe prosop scria BOCA. De-atunci nu l-am mai folosit, sta in dulap, impaturat. Cum credeti ca il cheama pe prietenul imaginar al fiicei mele ? BOCA. Nu mi-am dat seama de asta imediat ci doar dupa vreo 6 luni. O " coincidenta " incredibila. De fapt nu e coincidenta. E ceva care s-a intamplat subliminal, in mintea mea si care de pe-atunci de cand era in burtica i s-a transmis Cezarei. A fost un copil foarte dorit , o sarcina cu probleme si cu multa durere si teama in acel spital, murdar si jegos , de-altfel. Cezara mea il pomeneste pe acest Boca de fiecare data cand mergem undeva , spune ca se joaca cu el( ea ), ii da mancare, spune ca si Boca nu o lasa sa faca anumite lucruri sau nu vrea sa faca anumite lucruri. Nu ma sperie deloc acest lucru , stiu ca totul e in imaginatia ei , nu am ras niciodata de ea, nu se trezeste si nu se culca pomenind de Boca, e asa in timpul zile o prezenta inventata de ea. Cand o intreb unde-i Boca zice ca e la farmacie, s-a dus sa cumpere medicamente. Niciodata nu spune ca e langa ea sau ca e in camera. Multe de spus , multe de vorbit. Eu stiu de copii care au prieteni imaginari ca sunt inteligenti , ca au o imaginatie bogata. Nu stiu exact varsta de la care intr-adevar poti sa-ti pui semne de intrebare dar eu zic ca acum nu e absolut nici o problema cu fetita ta. Pa.

se spune intr-adevar ca copii au ceva capacitati extrasenzoriale mult mai accentuate decat ale adultilor. briuta spunea la un moment dat ca are in casa doi copilasi, un baietel si o fetita care stau in colt si nu intelegea de ce noi nu-i vedem. ulterior mi-am dat seama ca e vorba numai de imaginatie, pentru ca au urmat micuta swan, heidi, un catelus.... parteneri de joaca cu care sta de vorba si imita gesturi si diverse alte chestii din viata noastra. mi-e greu sa cred ca un copil poate sa aiba amintiri reale din burta mamei - constinte. stiu ca au amintiri si ca reactineaza la diversi stimuli pe care i-au avut in ultima perioada de gestatie, dar nu asa de tare incat sa aiba ratiune la vremea aia, sa gandeasca. este cunoscut faptul ca recunosc muzica, ca isi amintesc diverse versuri, dar totusi... nu vi se pare cam trasa de par poveste baietelului? oricat ar fi de inteligent eu nu cred ca un bebelus de 33-34 de saptamani de gestatie poate sa gandeasca. cu atat mai mult sa aiba un copil de trei ani amintiri de atunci. mergand pe principiul ca memoria este ca un dulap cu sertare care se golesc la o anumita perioada de timp si ca ceea ce acest copil este adevarat ce inseamna asta? ca la zece ani nu-si va mai aminti aniversarea de acum doi ani, nu?
nu stiu... sunt sceptica. poate este doar un copil cu imaginatie care duce lipsa de atentie si atunci vrea sa atraga atentia. ii place cand ceilalti roiesc in jurul lui, mai ales ca ceea ce el povestete pare sa fie nemaipomenit. sau poate sa fie indusa de parinti. nu uitati, autosugestia este foarte puternica. poate ei i-au insuflat chestia asta, voit sau nu. oricum nu cred ca este posibil.

Iti multumesc pentru raspuns,intr-adevar cred ca la fetita mea e vorba de foarte multa fantezie dar as fi vrut sa aflu cate ceva de alte cazuri asemanatoare.Nu as fi vrut sa ignor o situatie care nu se stie cum s-ar fi putut complica in timp.In cel priveste pe baietelul prietenei mele,pot sa te asigur nu l-au influentat in nici un fel iar daca nu i-as fi cunoscut personal ,eu as fi fost prima care nu crede,mai ales ca de felul meu sunt un fel de toma necredinciosu' si nici nu sunt influentata, religios ori mistic.Baietelul povesteste si vede mult mai multe decat am scris eu mai sus,am facut doar o referire la cazul lui,nu intentionam sa dezvolt subiectul,nu am dreptul sa discut eu despre cazul lui,el si mamica lui sunt oricum doua persoane foarte speciale si imi sunt foarte dragi.

Ai incercat sa intrebi si un medic specialist?