Forum CopilulMeu

mamici cu doi copii intre care distanta de virsta e mica respectiv 2- anisori...cum ati procedat in momentul in care a aparut al doilea fratior in familie?
la noi au aparut crizele de isterie si refuzul de a mai asculta de mama, tata sau bunici...se supara foarte des si ....sufera... [:(]
astept pareri si sfaturi de la cele care deja ati trecut prin asta ...va rog...
vreau sa le fie bine amindurora , sa nu-i vad suferind unul din pricina altuia ...doar pt ca sunt frati...

mentionez ca cel mare are 2ani si 5 luni iar mezinul 3 luni

Toata lumea este de acord ca asa cum primul copil produce o mare schimbare in viata parintilor lui, tot asa si venirea pe lume a celui de-al doilea copil duce la cateva schimbari importante. Ele sunt mai mici si uneori nu li se acorda atentia cuvenita. “Asa cum am procedat cu primul, vom proceda si cu al doilea”, spun parintii ignorand un fapt esential – al doilea copil este diferit de primul.

Si in plus, acum sunt doi! Cel mare va avea intotdeauna ceva de spus. Multe mame sesizeaza foarte timpuriu diferentele dintre copii dar putine isi dau seama ca si ele s-au schimbat intre timp. De aceea este important sa ne gandim la aceste aspecte chiar inainte ca cel de-al doilea copil sa se nasca.

Daca primul a fost un bebelus foarte zgomotos si capricios, caruia nu-i puteai intra in voie deloc si adormea doar in brate, de data asta poate vom avea mai mult noroc – al doilea va fi mai linistit sau. . . invers! Atitudinea si asteptarile mamei au multa importanta. Daca ea gandeste din timp la anumite situatii care vor apare si se pregateste pentru ele, le va face fata mai usor.

In ce priveste asemanarile si deosebirile dintre frati, exista cele mai diverse situatii. Mame care ne spun: "Copiii mei nu seamana deloc, parca n-ar fi frati, ce-i place unuia, nu-i place celuilalt", sau "Intotdeauna cand cel mare vrea ceva, cel mic vrea si el la fel."

Una dintre marile probleme care apar cu al doilea copil este gelozia celui mare. El vede ca mama se ocupa mai mult de bebelus si oscileaza intre doua posibilitati. Ce este mai valoros, pentru a pastra admiratia familiei: sa se indentifice cu un sugar, adica sa regreseze in istoria sa personala, sa revina la obiceiurile pe care le avea cand era mic sau, dimportriva, sa progreseze si sa se identifice cu adultii? Fiecare copil alege varianta sa in functie de foarte multi factori. E firesc ca atunci cand vin o multime de prieteni, rude si cunoscuti si toti se opresc la patutul celui mic, admirandu-l iar pe el nu-l baga mai deloc in seama, sa doreasca sa fie si el mic din nou. De aici pana la a face pipi pe el, a nu mai vrea sa manance, a reincepe sa bea cu biberonul sau a se trezi noaptea plangand nu este decat un pas. El incearca, inconstient, sa "semene" cu cel mic pentru a redobandi iubirea si admiratia celor mari.

Pe de alta parte este adevarat ca un sugar are nevoie de mai multe ingrijiri si deci mare parte a timpului mama si-o va petrece cu el. Acesta e momentul cel mai dificil. Cand mama se duce sa alapteze sugarul, copilul cel mare ce face? Daca are intre optsprezece luni si cinci ani, atunci mai mult ca sigur ca sufera. Poate exprima aceasta suferinta in multe moduri: exista copii care vor si ei sa suga, altii care nu-si lasa mama sa aiba grija de cel mic, de exemplu, facand in acest timp cele mai mari prostii de care sunt capabili. Alti copii spun direct: "tu il iubesti mai mult pe fratiorul meu decat pe mine pentru ca stai mai mult cu el!"

Solutia acestei probleme este ca cel mare sa nu se simta dat la o parte, sa compensam lipsa de timp pe care il acordam printr-o mai mare atentie si receptivitate la nevoile si dorintele lui, sa-l ajutam sa doreasca sa fie "cel mare", care stie atatea lucruri, sa deseneze, sa se joace, sa cante etc. In aceasta perioada unii copii pot face progrese mari mai ales in activitatile sportive si artistice. In timpul cat mama alapteaza sugarul sau ii face baie, el poate face "cea mai frumoasa pictura" cu acuarele adevarate, de care n-a mai avut pana acum, poate merge in parc cu tatal sau pentru a se juca cu mingea impreuna, poate merge la teatru de papusi. Activitatile lui vor fi alese in functie de varsta si aptitudinile pe care le are. Apoi dupa ce bebelusul a adormit, mama va trebui sa gaseasca intotdeauna 5-10 minute pentru a admira pictura celui mare sau a-l pune sa-i povesteasca cum a fost la teatru.

Aceasta e o perioada in care cel mare castiga mai multa libertate si autonomie. Si ele il fac sa aiba incredere in el si in parintii lui, sa doreasca sa le arata ca el este "mai mare".

Mult succes si intelegere!

teoretic asa e...dar in realitate eu cred ca orice as face el tot sufera...poate cind va mai creste cel mic se vor schimba lucrurile...in bine sper...

cu sigurantza angel-hart...deja merg mai bine lcrurile intre fratiori...timpul si rabdarea noastra ca parinti, plus muuuuulta dragoste .....aseaza lucrurile pe fagasul normal....
va pupam....

o prietena are doua fetite si intre ele sunt 2 ani diferenta. mi-a placut mult atitudinea ei: a vorbit cu fetita cea mare si a asigurat-o mereu ca o iubeste, ba chiar a implicat-o si pe ea in ingrijirea celei mici. atat cat poate, normal. cea mare nu s-a simtit exclusa si este foarte protectoare cu mezina.

eu imi amintesc ca mama nu mi-a spus ce e cu ghemotocul ala de frate-miu...sau mi-o fi spus, dar nu m-a lamurit atata stiu: prima mea amintire cu el e ca i-am tras o mama de bataie cand ma lasase mama sa am grija cateva minute de el bineinteles, ca am incasat-o dupa aia, dar ce stiam eu? stiam doar ca asta micu' ia toata atentia mamei,iar eu raman pe dinafara