Forum CopilulMeu

Copiii imita parintii,parintii imita ceea ce vad in jur(la prieteni,la tv. sau citesc in carti).In general, adultii analizeaza unele comportamente din jur inainte sa le imite,dar copiii nu fac asta;ei adopta stilul de vorbire,gesturile si atitudinile parintilor fara sa le evalueze.Deci,daca vreti sa aflati mai multe despre un parinte,priviti ce face copilul.Imitatia comportamentului este una dintre modalitatile prin care copilul incearca sa faca fata evenimentelor din viata.
Intrebarea vine firesc:nu cumva copilul a invatat sa tipe tocmai de la parintele lui,care se straduieste sa-l faca sa taca?Si care tipa mai tare decat copilulu,ca sa se faca auzit?Copilul invata din ceea ce vede,iar ceea ce vede este un parinte care tipa si care nu se poate stapani.Exact acest comportament este cel pe care il invata zi de zi,pe care il pune in practica,si nu ceea ce i se spune sa faca.
In concluzie,comportamentul este cel mai important,nu vorbele!...

Crezi ca exista si o explicatie,asemanatoare...si in cazul fetitei mele(5 ani)?e diagnosticata cu tulbuari autiste,tipa de foarte multe ori,comunicarea prin vorbe e uneori greu de realizat la ea, prefera sa tipe ca sa obtina ceva...pun intrebarea aceasta pentru ca tind sa cred ca te pricepi in psihologie... (recunosc ca orice om ca am tipat la viata mea).

Tulburarile de tip autist reflecta o afectare profunda a sferei verbale, relationale si comportamentale a copilului.Autismul reprezinta un alt mod de a fi.Acesti copii relationeaza diferit si greu cu cei din jur si au mari dificultati in vorbire. Uneori, capata miscari repetate ale corpului, au tendinta sa repete ceea ce aud in jur, au atasamente bizare fata de jucarii sau de alte obiecte, sunt dependenti de obisnuinta, iar schimbarile le produc o mare neliniste.
Remedierea autismului se bazeaza, in primul rand, pe educatie. In timp, cu iubire, rabdare si multa vointa, apar succese si recuperari ce par incredibile la inceput.
Tipetele apar de cele mai multe ori, cand nu sunt intelesi sau sunt nelinistiti.De aceea,in cazul copiilor diagnosticati astfel,se recomanda si mai multa rabdare,intelegere si multa informare din partea parintilor.
Va doresc multa sanatate tie si fetitei tale!

Crinutta,ce-ti mai face fetita?...Mi-ar placea sa mai vorbim!

ieri am fost la tara a fost fain pentru crina(am adoptat numele fetitei mele pe forum ,pe mine ma cheama ana)..dar obraznica foc..numai la galeata cu apa o gaseam cu jucarele ...
la un moment dat ne mai suparam pe ea..adica taicasu a vrut sa o faca sa renunte la obiceiul cu balaceala in galeta si a vrut sa o goneasca din apropierea galetii si numai cat s-a facut sprea ea..crina a inceput sa strige"ajutor salvati o domnisoara"zic si eu de unde stie?ne-am amuzat cu toti pe seama ei tare comica a fost eu faceam sarmalele si nu aveam timp de ea..si totusi a avut replica pentru taicasu...ce sa o mai certi cand o vezi cat e de hazlie aproape ca iti dau lacrimile de fericire cand esti in postura de parinte..copii nostrii,merita sa fie fie iubiti asa cum sant ...de fapt cine nu intelege nu stie prin ce trecem dar ei sant bucuria zilei de maine fiecare vorba fiecare fapta aduce zambetul pe buze unui parinte iubitor de copii...nu e zi sa nu zambesc (chiar daca am copilul autist).
_________________

Crinutza, am un domnisor care sunt convinsa ca ti-ar sarii oricand in ajutor!
Trebuie sa recunosc ca m-am simtit cu musca pe caciula cand am citit cele scrise de Mayasa, si asta pt k as putea jura k Alex tipa la mine cand il supar tare, tocmai pt k asa a vzut la maica lui. Mai recunosc si ca mor de ciuda cand il vad ca ma ignora cand il strig, sau cand ii spun ca nu e voie, sau nu e bine ceea ce face, k e periculos...etc Si atunci tip k sa ma fac ascultata si de cele mai multe ori se si opreste din ceea ce face.

Am tot respectul pt mamele care au copii ce sufera de autism...am o prietena din copilarie care are un baietel care sufera de autism..are 4 ani dar nici acum nu vorbeste,e un baietel deosebit...pe mine m-a afectat profund peripetiile prin care trece in fiecare zi aceasta mamica.....are o tenacitate de invidiat..o clipa nu renunta la ideea ca intr-o zi copilul ei va fi la fel ca ceilalti copii..ca se va putea juca cu ceilalti copii fara sa fie considerat handicapat.....si sunt sigura ca va reusii,e in stare sa vanda tot pt a avea bani pt tratamentele foarte costisitoare ....va doresc multa sanatate si inca o data tot respectul meu!

eu cred ca bebelusii sunt un burete gata sa absoara tot ce vad. nu neaparat de la parinti. noi , de exemplu nu tipam. insa a fost nevoie sa vada o singura data doia baietei care se jucau tipand unul la altul sa inceapa si ea. acum a devenit un fel de ritual. daca se uita o persoana la ea cand nu nu are chef sau nu-i place de ea, tipa. daca vine un copil pe care nu il cunoaste sau vrea sa-i ia o jucarie cu forta tipa. are un anume stil. se uita direct in ochi si fara sa clipeasca tipa car si cum ar vrea sa intimideze.
la fel si cu lovitul. a fost de ajuns sa o incaseze odata in parc ca sa prinda schema.

acum ne descurcam de minune in parc . mai intai tipam dupa aia !

eu cred ca fiecare copil descopera tipatul pur si simplu pentru ca nu are creierasul suficient de bine dezvoltat incat sa foloseasca limbajul. de multe ori ma gandesc cum mi-ar fi in locul Irinei: sa vreau ceva si sa nu stiu cum sa spun... probabil, ca si ea, as tipa ca sa atraga atentia, ca sa imi manifest nemultumirea, ca sa primesc ce vreau.

in plus, in jurul varstei de 1 an, copiii descopera ca exista limite, cele mai multe impuse de parinti sau persoanele care ii ingrijesc, limite care trebuiesc testate in fel si chip iar tipetele reprezinta cea mai buna metoda de a determina un adult sa permita unui copil sa treaca peste limitele acceptate. Unii adulti cedeaza, altii nu.

Plus cele scrise mai sus si care, in opinia mea, sunt perfect adevarate.

Ioana a invatat sa tipe de la o fetita din parc. La noi in casa nu se ajunge la tipat - cel mult la ridicat vocea. Si ea tipa cand nu-i convine ceva - dar foarte rar, in general isi exprima nemultumirea altfel. Nu am ce face - e inevitabil sa invete si lucruri "rele" de la alti copii, nu pot s-o tin sub un clopot de sticla. Tot din parc a invatat sa loveasca daca atentezi la integritatea ei. Dar nu loveste din prima - intai se retrage, iar daca copilul insista, loveste si ea. Tare m-a distrat o chestie - ea tine foarte mult la o fetita de varsta ei care, intr-o seara, nu stiu din ce motiv a luat-o la bataie. Ioana a inceput sa tipe si sa planga, dar NU A LOVIT-O INAPOI, pentru ca era prietena ei