perioade dificile....

[doina_m20]

Si meu are un comportament foarte iesit din comun de o bucata de vreme. Tzipa cat il tine gura cand nu-i convine ceva si loveste cu mainile si picioarele. De exemplu acum cateva zile l-am chemat de la prietena lui de joaca, la masa. Mai bine zis l-am luat pe sus ca nu a inteles de vorba buna. A inceput sa tzipe si sa bata cu pumnii in usa de la intrare de cred ca a auzit toata scara. L-am lasat in pace, nu l-am bagat in seama, ba chiar am inchis usa de la bucatarie sperand ca se va linisti atunci cand va vedea ca nu-l baga nimeni in seama. Da' de unde! A urlat in continuare vreo juma' de ora pana cand a inceput sa nu mai strige numele fetitei ci :
oalaaaa. Facuse pipi pe el . Apoi s-a linistit dar nu a vrut sa manance nimic si a adormit flamand. In situatia asta ce sa fac cu el?
Ca de batut nu vreau sa-l bat, iar de vorbit am impresia ca vorbesc cu peretii ca el zice: da mami, dar face tot ce-i place.

[mina]

Fetelor, merci de raspunsuri si de sustzinere. E al naibii de greu. Asta seara n-am avut "dec

[cristina_gl]

Mina, ce conteaza gura lumii? Tu stii cel mai bine cum trebuie sa-ti educi copilul si crede-ma ca ai idei foarte sanatoase in legatura cu acest aspect! E o perioada grea, intr-adevar, dar ai sa vezi ca incet-incet se va linisti. E ceva normal, nu trebuie sa te streseze prea mult ideea, desi stiu ca-i dificil. Incearca sa negociezi mai mult cu Pierre, pornind de la lucruri marunte. De pilda, pupatul de la sfarsitul crizei. El vrea intr-un loc anume? Ok, inventeaza un joculet ca sa-l convingi ca si in alta parte poate fi la fel de amunzant. Incearca asa, in pasi mici, vezi daca da rezultate.
Copiii sunt foarte dificili pana pe la sase ani. Sunt multe lucruri care se schimba, intr-un mod chiar exploziv, in personalitatea lor. Ah, ce bine e sa fii (inca!) pe pozitia de sfatuitor!

[Claire]

[ananda]

hai ca raspund si eu, chiar daca al meu e mic: poate peste 2 - 3 ani o sa recitesc raspunsurile si o sa ma mir ce usor e sa fii intelept cand nu esti direct implicat!

asa cum spuneau si fetele, s-au suprapus 2 fatori: varsta "critica" si schimbarile foarte solicitante pentru el.

sugestii:

- reguli cat mai putine, dar ferme
- cum spunea si claire, rutina...
- nu-i cere brusc sa inceteze activitatea ca sa vina cu tine, de exemplu, ci incearca sa-l atragi in altceva care sa presupuna mersul cu tine (evident, nu intotdeauna se poate); eventual daca vrea sa mai stea "cedezi" si zici inca un sfert de ora, dar mai stai 5 minute. in felul asta ego-ul lui de baiat mare e mai putin lezat!
- acorda-i multa atentie cand e cuminte si cat mai putina cand e rau (chiar daca-l certi, tot atentie se cheama ca e)
- in criza nu incerca sa-i explici prea multe: oricum nu e atent la tine ci la problema lui. explicatiile se dau dupa, in timpul crizei trebuie sa pastrezi aparenta de calm (nici de fier sa fii si tot nu reusesti sa ramai intotdeauna calma) si pe cat posibil sa-l ignori. evident, daca te loveste trebuie pedepsit: dus in camera lui si sta acolo 5 minute, apoi verifici daca e de acord sa "negocieze"
- cand se crizeaza in spatii publice cel mai bine e sa-l iei pe sus si sa pleci cu el de acolo fara prea multa vorba. am vazut parinti aplicand solutia asta si dupa 5 - 6 incercari a dat roade.
- bataia e bine sa ramana solutia de rezerva, de exemplu pentru cazul cand e vorba de siguranta lui (fuge pe strada in fata masinii sau chestii grave...)

nu te astepta ca metodele pe care le aplici sa dea roade imediat si sa nu existe recaderi... dar orice rarire a crizelor arata ca metoda merge si trebuie sa persisti

succes si nervi de otel!

[mina]

Claire si Ananda, merci de idei. Cauzele le cunosc eu bine si

[mina]

Claire, ma

[Cami-N]

Si eu ma confrunt cu unele crize,chiar multe si lungi ale lui Alex. Exact ca si tine,la un moment dat ii ard palme la fund. Mai rau este ca daca face ceva ce nu are voie si ii explic ca nu e bine si de ce,el imediat face iar acel lucru(de ex tranteste usa la cuptor) Ii mai explic o data si inca o data,dar pana la urma ia bataita! Cel mai tare regret ca nu ma stapanesc suficient de mult. Am incercat si fara bataita ajungem la acelasi rezultat. Cel mai greu imi e sa-l stapanesc in public. EUu nu sunt cu masina cu el si trebuie sa-l oprescdin urlete si din zbucium cu ochii tuturor atintiti asupra noastra. La soacra-mea mi-a fost si mai greu fiindca ea mereu ii lua apararea si el imediat a simtit...asa ca teatrul se prelungea... Eu am ajuns la concluzia ca noi divinizam prea mult copiii,ei cresc constienti de treaba asta si profita mereu! Ori de cate ori mi-am impus niste reguli,de mila lui am dat inapoi! Cum sa facem sa avem mai multa hotarare,cum sa fac eu sa deosebesc starile lui ?
Mina,parerea mea este ca tu esti foarte obosita,poate si stresata si Pierre preia de la tine aceasta stare. Eu cand nu dorm noaptea si mai am si alte probleme pe cap,Alex este extrem de agitat si mofturos...si tot atunci eu imi pierd rabdarea cu el. Cred ca toti treceti printr-o perioada mai dificila si ca ar trebui sa gasesti o tehnica de autorelaxare. Nu stiu,eu am mai cautat dar am renuntat in cele din urma. Oricum,eu inca nu m-am mutat,nici la serviciu nu merg,nici pe Alex nu-l duc la gradi sau mai stiu eu pe unde. Asa ca nu te invidiez defel pentru situatie. Poate daca l-ai lasa pe Pierre sa vada ca nici tu nu esti tocmai bine si mai ales ca ai nevoie de ajutorul lui ca sa fie bine...Copiii sunt foarte grijulii cu parintii cand cred ei ca sunt bolnavi sau ca au cine stie ce probleme! Zic si eu..dar e tare greu cu copiii,sunt atat de sensibili si atat de greu de manipulat...

[ananda]

mina, parerea mea e ca esti o mami cat se poate de buna si ca nu trebuie sa te lasi "rapusa" de sfaturile binevoitoare ale celor care gandesc altfel decat tine. chiar daca traiesc in Romania m-am lovit de multe ori de pareri diferite (mi se intampla sa-mi spuna oameni necunoscuti pe strada cu ton de repros ca e copilul prea dezbracat, iar asta nu-i decat o picatura in marea de sfaturi utile).

La inceput ma enervam, raspundeam in raspar sau treceam pur si simplu mai departe. Dupa o vreme mi-am dat seama ca nu are rost sa port astfel de discutii, pur si simplu ii ignor si gata. cel mai greu e cu membrii familiei: tatal meu vrea sa-i dea sa guste de toate de la 3 luni " ca pofteste", bunica mea e disperata ca nu-i pun caciulita, soacra mea si mama sunt cele mai discrete, dar tot le simt dezaprobarea uneori...

ca sa-ti raspund la intrebarea cu regulile: cred ca nimeni nu reuseste sa mentina niste reguli atat de fixe incat sa nu fie niciodata incalcate. tocmai de aceea e bine sa fie cat mai putine reguli ferme iar in rest .... negocieri!

[leoaica]

ma confrunt si eu cu o problema care a inceput sa devina chiar deranjanta. Vlad nu imi spune nimic din ceea ce face la scoala; asa se comporta si cand il luam de la gradinita si incercam sa aflu ce a facut in ziua respectiva, ce a mancat, cum s-a jucat, s.a.m.d. La toate imi raspundea "am facut bine; am mancat mancare, etc etc.."
Am zis ca e micut si ca isi va da drumul la gurita cand va creste. Iata ca am ajuns clasa I si istoria se repeta. Nu vreau sa recurg la santaj de genul "nu te mai uiti la desene sau taiat calculatorul in acest weekend" desi numai la aceste vorbe catadicsea sa imi raspunda, si atunci cu jumatate de gura si in fuga parca sa scape mai repede de corvoada povestitului.
Cum il pot determina sa imi povesteasca si mie ce a facut in ziua respectiva? I-am tot spus ca prefer sa vada in mine intai cea mai buna prietena si apoi o mamica, am adus fel si fel de argumente, este de acord cu mine dar apoi face tot ce vrea el. Mai multe mamici se plang de acelasi lucru si chiar nu mai stiu ce sa fac sa il determin sa fie mai "deschis" cu mine.
Imi puteti da niscai sfaturi? Multumesc!