psohologia copilului adoptat

[dodenciu_florica]

In primul rand va multumesc . Anca a aflat ca e adoptata cand avea 6 ani jumatate de la un vecin cu care s-a certat si e tot copil. In legatura cu obligatia de ai spune . M-am referit la faptul ca atunci cand a aflat fiind asa mica m-am tot gandit sa recunosc cand m-a intrebat sau nu . Si m-am hotarat sa recunosc si sa-i spun adevarul povestindui-i totul dar intr-un mod placut cat am putut eu crezand ca nu e capabila sa inteleaga totu;/ Dupa aceasta nu a mai avut nici o intrebare mult timp. Cand era prin clasa a treia intr-o zi asa deodata mi-a zis ca doreste sa o cunoasca pe mama ei naturala/ Si am dus-o sa o cunoasca > Reactia mamaei ei nu a fost prea buna nevrand sa stea de vorba cu ea . Dar a vazut-o. De atunci a trecut mult si nu si-a mai manifestat niciodata dorinta de a mai vb cu ea. Problemele au inceput de vre-un an . De aceea nu inteleg. Totdeauna am fost apropiata de ea defapt de amandoua . I-mi povestesc totul i-mi arata mesajele care le primesc de la prieteni . Am studiat multa psihologie ca sa pot sa le ajut. Dar acum parca orice as facem orice as incerca ma lovesc de un zid> Anca a ramas la fel de deschisa in toate problemele . Nu stiu ce are in suflet in cap. Cand zice ca pleaca o intreb unde?
Imi spune ca nu conteaza i-am explicat ca nu poate sa plece asa oricum ca noi avem o responsabilitate fata de ea .i-am explicat ca daca tine cu tot dinadinsul sa plece si daca intradevar ne uraste asa cum spune si nu vrea sa ne mai vada in viata ei" sa-mi dea timp sa ma interesez ce trebuie sa fac cum se procedeaza in aceste imprejurari. Dar a doua zi totul parca a fost uitat. Si mi-e teama sa deschid discutia . Ce sa-i spun ?Vezi ca m-am interesat si te duc la o casa de copii? sau ce ? si totu trece si e bine pana la urmatoarea izbucnire. Dupacum v-am spus toate incep cand o pun sa invete cand nu o las afara sau pe net cat vrea ea binenteles.Sunt multre probleme si situatii contradictorii de la o zi la alta.Cand zic ca suntem pe un drum bun si incet incet o sa pot sa discut cu ea izbucneste dat in cu totul alta problema decat cea pentru care ma peregatisem sa-i vorbesc si atunci trebuie sa incep iar sa construiesc,

[aceeasi_eu]

Buna Florica,
Vad ca subiectul a luat amploare aici..
Eu ti-am mai scris cateva din parerile mele,ca mamica a unei fetite de 13 ani.
Cred ca aici nu este numai copilul adoptat cu o psihologie aparte,aici se pune problema si a parintilor care adopta.
De multe ori acestora le este mereu teama sa nu greseasca,sa nu fie judecati,mai ales de propriul copil.
Poate de aici pornesc si anumite atitudini din compotamentul ei,poate nu ati stiut la un moment dat sa va impuneti,v-a fost teama sa aplicati pedepse atunci cand erau necesare si de aici ea a gasit portita,cum iti mai spuneam.
Nu considera ca acest copil are un comportament special-este adolescenta.
Daca te ajuta ,
afla ca si noi la 12 ani am avut iesiri de genul:,,mai bine nu ma mai nasteam,ca va fac numai probleme!,,asta ca urmare a mai multor critici despre scoala si comportament ,in general.
Uite,eu la un momentdat am realizat ca anumite observatii ,mici retusuri pe care incercam sa le aplicam,ca discutii generale,nu au reusit decat sa-i scada valoarea EU-lui.Ne-a declarat in acea criza ca nu ne merita,ca mai bine nu se mai nastea ,ca fratiorul ei ne aduce numai bucurii si satisfactii ca el este mult mai destept,etc.(niciodata nu am facut comparatii!!!)
Dupa ce a facut aceasta criza,ne-a sugerat ca doreste sa plece la bunica ei,sa locuiasca in alta localitate...
Am ramas socata!!!!!!
Am lasat sa treaca o noapte,am realizat ca este tipic adolescentilor,aceasta fuga ,am scris o scrisoare,am realizat un mic discurs.
A2-a zi,fiindca aceasta criza survenise in urma unor note de la scoala,i-am spus clar ca:,,noi o iubim asa cum este,ca daca dorim performante de la ea-numai ptr binele ei,ca daca ea se simte nefericita alaturi de familia ei,vom face sacrificiul acesta si o vom duce la bunici,,
Aici s-a incheiat discutia.
In acea scrisoare am facut o lista cu ceea ce apreciem la ea,calitati,frumos structurate si cele defecte ptr care primea corijari,insa de defecte nu m-am legat,am aratat ca acele defecte nu sunt majore si ca ea se poate dezvolta ca om perfect si asa...
A avut un mare efect aceea scrisoare-si acum o pastreaza...ascunsa pe undeva(m-am inspirat din acea carte,,Brusc au 13 ani!,,)
Am realizat ca ea are nevoie de noi,ne vrea aproape,ne vrea la lectii cu ea,ne vrea s-o ducem la scoala,s-o luam,sa mergem la cumparaturi,efectiv ne vrea mereu in preajma,asa am reusit sa comunicam f. mult cu ea...
Am evitat sa criticam...am incercat s-o intelegem asa cum este,nu am facut comparatii,pur si simplu ,intai ,am invatat sa ascultam si sa incurajam increderea.
Si nu am criticat,m-am facut ca nu inteleg multe lucruri,m-am facut ca sunt de acord cu anumite aspecte,dar la momentul potrivit,am adus discutia subtil,acolo unde doream si nu o implicam pe ea ca persoana,ci la modul general.
De povestit ar fii multe,adolescenta ne va mai da batai de cap.
Inca o data,ca parinte incearca sa-i fii aproape...

[dodenciu_florica]

Nu am mai raspuns pentruca am avut sticat calculatoru. Ma bucur pentru orice sugestie . Am sa incerc si chestia cu scrisoarea. E si rea aceasta perioada pentruca avem capacitate si e si mai nervoasa ca de obicei.Am comandat si eu cartea dar nu am primit-o inca sper sa-mi foloseasca.Eu sper din toata inima sa-si revina sa judece drept pana nu v-a fi prea tarziu , Asta pentru ea. Caci fara scoala nu faci nimic in ziua de azi si ma tem ca v-a venii vremea cand tot noua o sa ne reproseze ca nu am facut destul ca ea sa faca o scoala ca sa aiva un viitor.Eu cred ca ar trebuii mai multa implicare si din partea statului .nu in cazul meu.caci Anca e acum mare . dar in familiile care acum adopta sa le acorde consiliere si sa fie mai aproape de ei directiile pentru protectia copilului caci ei au si specialistii care stiu/sau ar trebuii/cum se procedeaza si cum sa-i spui unui copil ca e adoptat si cam cand?

[Claire]