Forum CopilulMeu

Buna, fetelor! Sora mea are un bebelus de cateva luni, iar fetita , mai mare cu 2 ani este foarte geloasa. I se pare ca parintii nu ii mai acorda atentie, izbucneste in plans din orice, vrea in brate, il loveste pe cel mic din cand in cand, mai ales cand il vede in bratele mamei. V-ati confruntat cu o astfel de problema? Cum ati procedat?

Trebuie sa-i acordati mai multa atentie, sa faceti impreuna cu ea diverse activitati. Cereti-i ajutorul in ingrijirea celui mic, chiar daca va va incurca. se va simti mai utila. Luati-i lucruri si jucarii noi si spuneti-i ca sunt numai ale ei si ca celui mic nu i-ati luat. Eu am un pitic de 1 an si opt luni, va avea si zece cand se va naste fratiorul sau. De pe acum stie ca mami are in burta un bb si ii face "mai-mai", si-l pupa. M-am gandit in ziua cand vin de la maternitate sa-i aduc si lui o papusa bb si sa-i spun ca mami are un bb si are si Luca un bb.

Ar fi bine ca fetita sa fie si ea implicata in ingrijirea bebelusului. Asa se va simti utila si mai putin ignorata.

Giuliano nu stiu daca o sa te mai uiti pe subiect.Iti raspund totusi. Copiii mei sunt la 3 ani diferenta. Se cearta foarte mult. Dar mereu le atrag atentia ca noi trebuie sa avem grija unul de altul ca altfel nu e bine.Vorbesc foarte mult cu fata si o asigur de dragostea noastra. Si mai ales de dragostea fratiorului ei pentru ea. De cate ori il iau pe baiat(el e mai mic) in brate sau il "giugiulesc" sotul meu aplica acelasi tratament fetei si invers.
Am evoluat un picut. De cate ori se loveste sau este certat unul din ei se plange celuilalt. Dar inarmati-va cu multa rabdare...aveti nevoie.

Hola Giuliano
Eu am doi copii cu difetenta de 4 ani intre ei. Pe cea mare am implicat-o in tot ceea ce inseamna sa ai un nou nascut in casa. Sa incerce sa o implice in cresterea bebelusului, sa o roage sa vada daca doarme, daca s-a trezit, daca plange, se va simtii mandra si responsabila cu " sarcinile cele noi".
Si ...nu uitati, ori de cate ori va ganditi sa luati o jucarie pt unul din ei, cumparati 2 buc, la fel. Si acum fetele mele primesc amandoua acelasi lucruri, jucarii, poate cu mici diferente, dar si la diferenta asta de varsta cea mare se bucura de o papusa sau o rochita noua, la fel ca a celei mici.

Intre fetitele mele e o diferenta de un an si opt luni. Se adora una pe cealalta. Elena, cea mare, povesteste mereu la gradinita, e grupa mica, despre printesa ei. Mai au, desigur, si momente cand nu vor sa cedeze o jucarie sau nu-si satisfac una alteia cererile dar sunt exceptii. Cum am reusit? Nu stiu daca am reusit: pur si simplu am vorbit mult cu cea mare, am cointeresat-o in ce i se intampla micutei si incerc sa-i acord, deliberat, ei mai multa atentie. Eu am suferit de "sindromul fratelui mai mare" si nu am vrut sa i se intample si ei acelasi lucru. Daca i se acorda atentie micutei am grija sa i se acorde si ei in egala masura sau mai multa, daca o laudam pe mica pentru ceva, pe ea o laudam pentru altceva mai grozav si incerc sa scot mereu in fata avantajele faptului "de a fi mare". "Tu stii, ...tu poti, ... tu ai voie,.. pentru ca esti mai mare". Incerc sa nu fac comparatii, si nici sa ingadui facute de altcineva, intre ea si cea mica si, bineinteles, intotdeauna cumpar la dublu orice e pentru una dintre ele.

Bravo,liliraducan,este foarte bine cum procedezi!!!

Lili, ai grija totusi ca celei mari sa nu i se "urce la cap" ca e mai mare si sa nu o faca pe cea mica sa se simta umila mai incolo. Succes!