by liliraducan » Fri Dec 03, 2004 4:09 pm
Intre fetitele mele e o diferenta de un an si opt luni. Se adora una pe cealalta. Elena, cea mare, povesteste mereu la gradinita, e grupa mica, despre printesa ei. Mai au, desigur, si momente cand nu vor sa cedeze o jucarie sau nu-si satisfac una alteia cererile dar sunt exceptii. Cum am reusit? Nu stiu daca am reusit: pur si simplu am vorbit mult cu cea mare, am cointeresat-o in ce i se intampla micutei si incerc sa-i acord, deliberat, ei mai multa atentie. Eu am suferit de "sindromul fratelui mai mare" si nu am vrut sa i se intample si ei acelasi lucru. Daca i se acorda atentie micutei am grija sa i se acorde si ei in egala masura sau mai multa, daca o laudam pe mica pentru ceva, pe ea o laudam pentru altceva mai grozav si incerc sa scot mereu in fata avantajele faptului "de a fi mare". "Tu stii, ...tu poti, ... tu ai voie,.. pentru ca esti mai mare". Incerc sa nu fac comparatii, si nici sa ingadui facute de altcineva, intre ea si cea mica si, bineinteles, intotdeauna cumpar la dublu orice e pentru una dintre ele.