Forum CopilulMeu

Deschid acest subiect care foloseste mamicilor cu bebeii putin mai mari, care incep sa-si afirme personalitatea si care, evident, incearca sa faca asa cum

La mine tine faza cu...privitul in ochi!
Si evident cu vb buna,cunvingator si argumentat

Conflicte de genul asta am avut cu baiatul.
Sub nici o forma nu puteam sa-i spunemNU-el acolo era!
Daca incercam sa ridicam glasul-plingea rau de tot.
Cautam motive,explicatii,pina la urma l-am cunoscut!
Am aflat cum dorea sa fie tratat-luat de manuta si indepartat de locul periculos,distrasul atentiei.
Explicatii ptr orice lucru il facea,de ce il face si cat de mult ne afecteaza pe noi,pe el,pe cei din jurul sau.
Mereu il asiguram cat de mult il iubim si ca daca i-am cerut un lucru l-am facut ptr binele lui.
Am incercat de mic sa impunem niste reguli decente pe care sa le poata respecta.
Daca a gresit fara voie,nestiind ca acel lucru nu tb facut ,a primit observatia,doar atat.
Daca a repetat greseala,a primit o mica pedeapsa,dar intotdeauna iertarea a venit destul de repede si ca noi ii iubim neconditionat.
Referitor la pedepse-am cunoscut cazuri cand parintii au aplicat pedepse dure,repetate,nu ma refer la cele fizice,a fii privat de ceva...Acel copil nu a stiut ce-i iertarea,nu a venit de la cei apropiati lui,parintii.
Cum crezi ca s-a acomodat acel copil in colectiv?Toti colegii ii erau DUSMANI,exprimarea lui,nu putea trece cu vederea micile conflicte dintre colegi.
Sunt multe de povestit,dar noi adaptam aceste reguli la copii nostrii,noi ca parinti suntem diferiti de altii,avem alte principii,alte valori...
Oricum,mai tarziu am avut mare succes cu:
<<uita-te in ochii mei>>era un mod de a-i cere ceva sau de a-l face sa se exprime prin cuvinte,nu prin plins.
In ochii mei vedea dragoste,incredere,siguranta,sustinere neconditionata...(m-am cam repetat!)

Acum vreo cativa ani am citit intr-o carte un truc care mi s-a parut .Era vorba despre o mamica de fetita care si-a invatat sa "planga maine".De cate ori se supara si incepea sa planga ,mama ii spunea "Vrei sa planga si mama cu tine?" Fetita bineinteles ca dorea sa aiba "un partener" si mama ii raspundea :"Bine, dar o sa plangem maine". Deocamdata nu pot spune daca merge , al meu e mic , dar mai tarziu voi verifica. Cred ca voi reciti cartea, erau multe lucruri interesante , dar le-am uitat

De ce carte e vorba, Carmen? Ca e tare faza cu plansul maine .

Cartea se numeste"Blandina", e scrisa de Margarita Miller-Verghy si a aparut la editutra Dacia in 1980.Cam demult , nu? Oricum , daca nu o gasesti, o sa mai scriu eu din ea ce mi se pare interesant, pe masura ce o recitesc.Asta doar daca nu o gasesti.

Ai niste idei super Mina......te urmaresc

Am observat si eu ca e mai bine sa vorbesti calm copiilor cand tipa desi cateodata iti vine sa
Eu am avut probleme cu mancatul, nu avea rabdare sa stea sa manance,trebuia sa ne uitam la desene si sa-i povestesc. La fel se intampla si cu imbracatul. Cum sa procedez cand ii spun sa nu puna mana la priza si el tot o pune. Se uita in ochii mei,stie ca nu are voie si cand ma apropii fuge. Am incercat cu frumosul, l-am lovit usor peste manuta,peste poponel si acelasi rezultat.
Are 2 ani.

Bebita mea are doar 2 luni asa ca nu prea intelege de vorba,asa ca de fiecare data cand plange incep sa ma maimutaresc si sa fac in toate felurile pana o apuca rasul.

E super ideea cu pl

Cand ii dai copilului sa manance:
Nu il intrebi:"Vrei sa mananci?" Il intrebi:"Din care farfurie vrei sa mananci,din asta rosie sau asta albastra..."
Sau mananci in fata lui fara sa ii dai si sigur atunci vrea.

Nu-i spune copilului "nu-i voie".Sigur va face tot ce vrea el.Fa exact invers:daca trebuie sa manance,spune-i ca nu-i voie si va manca.Dar asta nu tine tot timpul,numai cand nu vrea sa asculte...