perioada cea mai dificila a copilariei 12-16 ani

Posted:
Fri Dec 16, 2005 11:07 pm
by zelly
Sunt foarte speriata, pentru ca observ din ce in ce mai multe schimbari la baiatul meu. Si nu in bine. Imi raspunde mult mai des, iar cand vorbesc cu el parca nici nu aude ce-i spun. Din contra, mai da si din cap, ca si cum.....il
![ciocan [cfev]](./images/smilies/ciocan.gif)
degeaba. Nu vreau sa insist nici foarte mult pe comportamentul lui, pentru ca nu stiu daca are sens. Stiu ca e o perioada cand ei vor sa se simta independenti si sa nu fie
![ciocan [cfev]](./images/smilies/ciocan.gif)
, dar ce sa fac? Am fost si eu la varsta lui, dar parca nu eram asa. Baietii sunt altfel. Voi ce ziceti? E bine sa-l pedepsesc, sau e mai bine sa discut cu el si sa-l las o perioada sa creada ca fac ca el?

Posted:
Mon Dec 19, 2005 11:02 am
by aceeasi_eu
Buna zelly
Stiu e un moment dificil ptr tine,cel mic te solicita fizic destul de mult iar cel mare are nevoie de dragoste ,de mai multa atentie.
Parerea mea:de fiecare data cand barbatelul are o iesire ,respira adanc si raspunde-i cu dragoste ,cu calm ,cu prietenie.Incearca sa nu-i faci mereu observatii,nu-i da prilejul sa riposteze.
Sint sigura ca pana la varsta aceasta ai stabilit cu el anumite reguli,daca ai impresia ca nu le mai respecta ,de comun acord cu el stabiliti alte reguli,chiar fii mult mai maleabila,trebuie sa stie ca aceste reguli nu ii sunt impuse ,ii sunt necesare dezvoltarii unui adult .Da-i exemple concrete din viata voastra -a ta si a tatalui.Demonstreaza-i ca si viata voastra se ghideaza dupa niste reguli.
Fii foarte apropiata de el ,povesteste-i mereu cat de mandra esti de el,cate bucurii v-a adus si ca il iubesti neconditionat , iar tu ca parinte nu poti decat sa-l indrumi in viata,sa-i evidentiezi aspectele negative si pozitive ale formarii lui ca om,dar doar EL va hotari ce face cu viata lui iar voi parintii il iubiti neconditionat.
Si noi avem iesirile noastre(adica d-ra mea),o ultima iesire a avut-o exact inainte de a pleca la serviciu,nu am avut timp de discutii cu ea,atunci i-am scris un bilet in care i-am evidentiat toate calitatile ei,numerotate,acestea erau motivele ptr care o iubim ,iar la urma i-am enumerat toate resposabilitatile pe care le avem noi ca parinti si ceea ce ne dorim de la ea.,nu a discutat nimic despre acest bilet,probabil se astepta la o altfel de reactie din partea mea,s-a simtit vinovata.
Oricum comunicarea este foarte importanta .
Zelly,inarmeaza-te cu multa rabdare,dragoste si vei trece si peste asta!
(procura-ti ,,Ascultarea de bunavoie,,Kay Kuzma si ,,Brusc au 13 ani-manual de supravietuire ptr parinti de adolescenti-Claudia&David Arp)