Forum CopilulMeu

Am o prietena care are 3 copii - doua fete si un baiat - si am admirat-o pentru curajul ei, pentru felul in care reuseste sa-si organizeze viata in conditii modeste.
Ce-ar fi sa deschidem un subiect nou: Curajul de a face al 3-lea copil?
E cineva interesat(a)?

Primrose

Bine zici, Primrose, ca este nevoie de curaj! Eu am doar un copil; imi trebuie curajul de a-l avea pe al doilea. O amica pe care o admir pentru curajul ei are 5 copii! Si imi spune deseori: "Draga, de ce nu ma crezi? Este mai greu cu un copil decat cu 2, 3, 4 sau chiar 5! Un singur copil va sta toata ziua dupa fusta ta. Cand sunt 2 sau mai multi se joaca impreuna, sunt mai bine stimulati si mult mai bine pregatiti sa relationeze cu ceilati".
Ei, Primrose, ce parere ai? Pupici celor doi copilasi ai tai!

Are dreptate amica ta Leea! Cu doi copii mai poti sa respiri... Se joaca impreuna, se cearta/se impaca, invata sa comunice si o invata si pe mamica sa fie mai descurcareata...
La primul copil eram foarte stresata, la a 2-lea am prins ceva experienta si am privit viata cu mai mult calm, mai organizat si nu m-am mai simtit vinovata din orice. Cel mai greu mi-a fost in primul an de viata al Mariei (cea mica), cand copiii aveau programe de masa si somn diferite - parca vorbeam doua limbi straine...
Acum ai mei sunt maricei, fetita e la grupa pregatitoare la gradinita, baiatul a trecut clasa a II-a si fiecare ar mai vrea un fratior sau o surioara, dar mi se pare cam tarziu, desi nu ar fi imposibil.
Mai vorbim...

Cu drag,

Primrose

Si eu am doi copii cam de aceeasi varsta cu ai tai. Curaj pentru al 3-lea? Eu zic nebunie daca nu te superi asta in cazul meu. Eu cred ca 2 sunt super de ajuns in ce priveste situatia mea materiala, timpul meu si...........nervii mei. Sunt extraordinar de calma in ce priveste certurile dintre dinozaurii (a se citi ingerasi) mei. Dar un al treilea m-ar da gata cu siguranta. Este exact cat pot duce eu. Primrose sa te bucuri de copilasii tai si mult noroc daca te hotarasti pentru al treilea

Buna! Eu am doi baieti Bogdan are 4 ani si 8 luni, Vlad are 1 an si 9 luni si ne mai dorim inca un copil. Multi prieteni de-ai nostrii gandesc probabil ca suntem putin dusi cu pluta pt. ca mai vrem unul, majoritatea au cate unul si nu prea se gandesc nici la al doilea. Oricum eu nu sunt inca convinsa daca il vom face si pe al treilea, ma tot gandesc daca este bine pt. ei, daca voi putea sa le ofer la fiecare cate ceva, daca o sa fiu in stare sa-i cresc bine pe toti. Nu stiu. Nu cunosc pe nimeni care are trei copii, nu stiu cum este, daca este cineva pe aici cu trei copii va rog sa ne povestiti cum este, cum va descurcati. Oricum ideala mi se pare familia cu trei copii.
Va doresc numai bine!

Vada ca nu a mai scris nimeni. Primrose nu vrei tu sa ne povestesti putin despre prietena ta cum este cu trei copii. Ce diferenta este intre ei? Cum se impart parintii la toti? Cum se descurca financiar? Parintii mai respira? Cat se pot ocupa de ei, de toti? Sigur mai as avea si alte intrebari, dar nu imi trec acum prin minte.
Cum de s-au hotarat sa-l faca si pe al treilea?
Va doresc numai bine!

Miki, daca vrei iti povestesc cum era la noi in casa. Noi suntem un baiat si doua motzate . Diferente destul de maricele intre noi: 4 ani intre mine si frate, 6 ani intre mine si sora. Dar sa sti ca Primrose are dreptate: ce prostii ne mai ducea capul si cat de frumos ne "delectam" impreuna! Era mai greu cu invatatul ca fiecare era intr-un alt ciclu scolar si erau cerinte diferite. Dar ne tineam grija unul altuia si necautam ceva de facut impreuna. Orice.
Parintii mei au mers la munca de cand ii stiu iar pe noi, in vacante, ne trimiteau la tara, la bunici. Au fost ani de vis ai copilariei, te asigur. Mama se bucura astfel de mai multa liniste decat ar fi avut daca avea un singur copil. Noi ne ceream unul altuia lamuriri, exersam unul pe creierul celuilalt si tot noi ne ofeream aprecierile. Probabil ca asa au mai reusit si ai mei sa respire.

Gabi, sa sti ca m-ai mai incurajat. Mai am prieteni care sunt cate trei si nu sunt foarte incantati, dar nici nu au zis ca ar fi vrut sa fie doar unul sau doi. Pana la urma trebuie sa ma gandesc bine la ceea ce vreau, sa-mi pot asuma toate responsabilitatile. Multumesc frumos pt. raspuns.
Va doresc numai bine!

Buna! In sfarsit ne-am hotarat, vom mai face un bebe!!!
Vineri seara am stat de vorba mai serios cu sotul meu (el care de mult era convins ca mai vrea un bb) si m-a convins ca va fi bine si ne vom descurca, mai ales ca il dorim si noi si baietii nostri. Am dori mult o fetita, dar pana la urma sa fie sanatos si ce-o vrea Dumnezeu. Dupa discutia avuta am simtit asa o usurare si fericire si m-am gandit ca de fapt asta vreau, dar mi-e putin teama ca nu voi face fata la toti, sa reusesc sa-i impac pe toti si sa nu se simta nici unul dat la o parte, dar sotul meu m-a incurajat ca va fi bine si ca ne vom descurca. As vrea sa raman insarcinata luna asta, sa pot naste in mai, daca nu, mai stau vreo 2 luni pt. ca noi suntem studenti amandoi si prin iunie avem sesiune si nu vreau sa intrerup. De ajutorul bunicilor nu prea beneficiem; parintii mei au afacerea lor, lucreaza mult si sunt obositi si nu prea mai au chef de stat cu nepotii, iar soacra mea sta mai departe si vine mai rar la noi si nici nu face fata la amandoi singura. Dar este tanti care sta cu Vlad si in vacante si cu Bogdan, cu care se inteleg tare bine si probabil am tine-o pe ea sa ne ajute. Cred ca o perioada va fi tare greu, dar o sa ne descurcam si vom fi tare fericiti si impliniti. Asa ca va voi tine la curent cu noutatile. Sa-mi tineti pumnii sa raman insarcinata luna asta si sa avem si fetita!
Va pupacesc pe toate si va doresc numai bine!