Forum CopilulMeu

Ma gandeam asa: la ce varsta e cel mai greu cu un copil?

- cand are cateva zile si nu te pricepi ce sa ii faci;
- cand are perioada de colici si ... nopti nedormite ;
- cand ii ies dintii;
- cand incepe sa se ridice;
- cand incepe sa mearga, sa alerge, sa se catere etc.

Eu as zice ca 2 perioade mi s-au parut grele: a doua luna si perioada 9-12 luni (aici mai ales ca erau 2 si nu stiam incotro sa ne mai uitam).

Voi ce ziceti?

De departe cea mai grea perioada a fost cea a colicilor! 4 luni a urlat non stop!!!!!!!!!!!!!! Se trezea, statea 5 minute si incepea sa urle! Ma chinuiam sa o prind si eu o data calma sa-i fac niste poze! Cumplit!!!! Nimic nu functiona uneori! O data mi-a urlat 6 ore aproape non stop! A fost greu si mai incolo cand nu mai vroia pe spate si nici in fund n-o puteam pune (4-6 luni), a fost greu si dupa 9 luni cand zici tu, e greu si acum...dar nu se compara cu primele 4 luni! Perioada de dupa ce a inceput sa mearga mie chiar mi s-a parut rai ceresc! Ma puteam duce la bucatarie si ea sa vina dupa mine, fara s-o car eu in brate, ma puteam duce si eu ca omul la wc singura, fara copil in brate! Ca si o concluzie, mie primul an mi se pare cel mai greu! Sa vedem ce va urma!

Ai fost la WC cu copilul in brate?

Pai eu ii lasam in patut cand erau mici.

Apoi a fost mai rau, ca bateau in usa non-stop.

"Monstrul" meu nu a servit singura in patut! Avea ghimpi, cum o puneam acolo, cum urla! Stiu, stiu, e vina mea... Cateodata o puneam in ham si ma plimbam cu ea prin casa, mai faceam si eu un ceai, mai mancam ceva....Greu tata!

Mai, eu am zis ca pana la 3 ani, cand devine cat de cat constient ca nu trebuie sa manance nisip, pamant, carioci si alte alea.....e o perioada dificila, dar acum ma lovesc la baiatul meu de o incapatanare si un rasfat de neimaginat......sunt perioade si perioade, copii si copii. Dar asa sunt ei cei mai dragalasi.
Sa vedeti voi cum uitati de perioada asta .....cum vin altele sa va ocupe locul in minte si suflet.

Ca bine zici!

Probleme cu colicii nu prea am avut... acum, in schimb, nu mai are stare: se ridica in picioare pe tot ce apuca, urla pentru ca nu stie sa se aseze... o iau in brate, ma impinge cu forta pentru ca vrea sa umble... se taraste peste tot, baga de toate in gura, iar cand intervin s-o opresc, e jale! Are o personalitate... sa-mi traiasca!!!!

A fost si va fi greu indiferent de varsta, sunt convinsa de asta! Dar imi dati voie sa ma plang?

Toata viata cu copii e grea. Fiecare moment nou e greu, caci fiecare copil e unic si se manifesta in felul lui. Si cand sunt mari, se maresc si problemele. Sunt doua "devize" legate de subiectul asta:
1- copii mici- probleme mici, copii mari- probleme mari
2-cine are , sa si-i creasca, cine nu, sa nu-i doreasca.

- punctul 2 este nerealist. Asa vorbesc cei care nu stiu ce inseamna sa nu ai un copil. Pentru cei fara prunci este cea mai rautacioasa zicala.
Scuze MIRI2005, dar de cate ori cineva spunea asta, aveam o stare ca eram gata sa-l strang de gat.
Fiecare etapa are ceva greu. Trece, vine alta care pare mai grea.
Asa este omul. De aceea Dumnezeu ne-a inzestrat cu UITAREA

Asa e, greu dar frumos. Nu stiu ce m-as face fara ea, cred ca nu as mai putea trai!
Pana la un an nu prea am stiu ca am copil, nu a avut colici, a fost destul de cuminte. Se pare ca se schimba foaia....
In plus a fost destul de lenesa la mers si m-am saturat sa o car. Acum imi nenorocesc coloana, tanand-o sa mearga. Asta e!