Forum CopilulMeu

Teoretic, la pitici trebuie sa le explici tot timpul ce se intampla, ce vad, ce e in jurul lor! Dar cateodata obosim si noi! Eu una am momente in care imi doresc doar sa stau langa copil si sa tac!!! Soacra-mea cat vine la mine vreo doua ore la pranz, vorbeste non stop!!!! Cateodata ma oboseste intr-un hal cumplit!! Si vorbeste si tare de parca fii-mea ar fi surda! Cred ca asa isi imagineaza ea ca baga mai bine la cap! "Uite Alexia pisica, uite catelul, acum vine si face aia si aia si pune mana acolo si bla bla...bla bla"...Ii povesteste si stirile la TV si cursul valutar fratilor!!!!!!!!!!!!! Se uita fii-mea cu un interes maxim la informatiile despre vreme si alte asemenea! Nu zic ca si eu ii povestesc toata ziua, plus diverse chestii cu exemplificare: uite apas aici pe intrerupator si se aprinde acolo lumina! Ha ha, ce chestie!
Voi cum stati cu rabdarea? Cat de mult ii vorbiti copilului? Il mai lasati si sa respire? (eu asa cred, ca un copil are nevoie si de momentele lui de descoperire, nu sa-l toci la cap non stop!!!! - cum face soacra-mea )

Eu cred ca ma impuscam. Si asa, are Radu o logoree, ca mi-e groaza cand ma gandesc c-o sa inceapa si astalalta sa vorbeasca. Cred ca-mi rezerv un loc la Marinescu de pe acum.
Si faza cu intrebarile, e penala rau. "DAR DE CE?" e intrebarea care e pusa la fiecare 5min. , daca nu si mai des.

Offf! si eu am obosit, nu am vorbit toata viata cat am vorbit de cand il am pe Alex! Eu sunt o persoana mai tacuta!Mai fac o pauza, sa-mi reincarc bateriile, o las pe buni sa-si mai bata gura! Si-l las sa mai descopere si singur, ca dee...ce vrea mura-n gura!

E usor cand vii cateva ore (precum bunicile) sa vorbesti si sa te joci tot timpul cu copilul.

Dar daca stai mereu la un moment dat iti ajunge cu vorbaria, plus ca sigur mai trebuie sa faci si altceva.

Si oricum cred ca nici copilului nu-i prieste chiar asa sa auda tot timpul bla-bla-bla.

Eheeee, heeeee! Sa vedeti voi cand ajungeti la perioada despre care vorbea MIRI: De ce?
Intr-o zi mergeam la o zi aniversara: eu singura cu dinozaurii. Erau intr-o zona pe care nu o mai vazusera. Veneau intrebarile una dupa alta.....cand ma lasa unul ma lua celalalt de buna; dar imediat. In spatele nostru erau doi tineri cu un bebe in carut care dormea...Radeau de mine de nu mai puteau. Le-am zis: Nu radeti ca nu mai aveti mult. Asa va zic si voua

De parca n-am stii! Dar lasa-ne sa mai copilarim putin, please!

Au, fetelor, pai la mine vorbeste sotul ca tv-ul. Pai cand s-o apuca si Peticel eu chiar ca nu voi mai avea loc! Acum ii vorbesc eu dar... chiat tot timpul... ma enervez eu, da' el!

Deci asta ma asteapta? Cum reusiti,cum de nu ati inebunit?

Ai impresia ca suntem sanatoase?

Haideti sa ne aruncam una alteia chiftelute cu prastia peste gard !