Forum CopilulMeu

Cand il privesc pe Alex mi se frange inima la gandul ca copilaria lui va fi lipsita de natura.Privind in jur si vazand doar blocuri inghiesuite,cu cativa pomi in jur,imi doresc sa-mi vad copilul alergand liber pe campiile si prin padurile copilariei mele!Eu iubesc foarte mult natura si am crescut in mijlocul ei,am avut libertate si m-am bucurat de zile lungi de vara,acasa sau la bunici,umbland hai-hui in lanuri cu flori de camp sau prin paduri !Si m-am mai bucurat si de zile stalucitoare de iarna pe dealuri lungi cu zecile de copii la derdelus!El va fi nevoit sa-mi ceara voie sa iasa din casa,sa fie supravegheat,sa dea socoteala pentru fiecare evadare din fata blocului! Poate pana mai creste el o sa reusim macar sa ne facem o casa de vacanta pe undeva sa cunoasca si el natura! O sa va ganditi ca de ce nu-l lasam la bunici!Eu vreau sa-mi tin copilul aproape caci eu am crescut la bunici si am fost tot timpul mai apropiata de ei decat de parinti! Voi cum v-ati dori sa va cresteti copiii?

Lumea se schimba si odata cu ea si noi,mai ales nostri
Daca noi ne jucam leapsa,ei stau numai in fata calculatorului.Nu mai vad copii pe strada sa se joace cum o faceam noi,dar suntem neputinciosi in fata situatiei,cum am spus lumea se schimba.
Dar spre deosebire de noi,nu vor mai creste 4 intr-o camera,acum facem totul pt ei.
Eu de ex. as fi vrut sa stau singura in camera,sa am intimitatea mea....
Acum sunt alte conditi,mult mai bune,dar as dori totusi sa se joace cum o facem eu.

Eu sunt de parere ca conteaza cel mai mult felul in care se poate juca un copil...poti foarte bine sa iesi cu el in parc....sastai o dupa-amiaza intreaga, cat si acasa....(nu se compara cu situatia care am avut-o noi, eu una am crescut la tara...eram toata ziulica cat e de mare pe afara...dar nici acum nu e rau)...Tin minte cand eram in tara imi era frica sa o las afara..pana intr-o zi...se juca pe iarba afara, in fata blocului..(era putin si mai retras de strada)..apoi cand se plictisea venea cu jucariile in casa..unde continua joaca, spunea ca tot e mai bine in casa...important este ca noi sa le oferim conditii. Ma gandesc ca acum cand o sa vina, o sa aiba la fel, camera ei, cu tot ce-i trebuie...si doar in wek-end cand avem timp libero sa mergem prin parc...ne plimbam pe malul oceanului....mergem cu bibicletele...nu o samai aiba libertate ca la bunica la tara...dar nici aioci nu o sa-i fie rau, de asta sunt sigura!!!

Da ,ma gandesc mereu la ei! Si astazi cand am citit ce-ai scris popa_doina_iuliana mi-am amintit de ei! Am fost la Suceava sarbatorile astea si n-am trecut pe la ei! Imi pare nespus de rau dar cu raceala lui Alex chiar nu m-am riscat fiindca este la ei o fetita mica! [:(] Iata un alt prilej de a mai povesti ceva din copilaria mea! Obiceiurile de iarna sunt deosebit de frumoase in zona Liteni,mascatii sunt frumosi impodobiti cu margele multicolore,iti incanta ochiul,te fac sa traiesti alaturi de ei sarbatoarea! Si merg in grupuri mari frumoase,cu texte pastrate din strabuni! Eu scriu la prezent insa au trecut ceva ani de cand nu am mai fost acolo de sarbatori,cine stie daca s-au pastrat la fel de frumoase! In inima mea ele sunt la fel!
Ma bucur ca a mai citit cineva acest subiect,ma bucur ca mai intelege cineva ce simt!

Mie mi-a placut la nebunie copliaria mea alaturi de bunici. Ii iubesc enorm si sunt persoanele in care am cea mai mare incredere, persoanele pentru care "bag mana in foc".
As dori sa aiba si Maria un bunic ca al meu. Imi amintesc ca tragea o fuga de la serviciu acasa, in pauza de masa, manca repede, isi lua nepoatele in brate si ne spunea cate o poveste. Mi-as dori sa aiba si o bunica superinteligenta si supercorecta precum bunica mea. Ce pot sa spun, ei sunt idealul pentru mine, modelul meu in viata. De la bunica am invatat cum sa ma port, cum sa gandesc, cum sa gatesc.

draga cami-n ,draga dana, dragele mele mamici amintiti-va de copilarie , amintiti-va de bunici, amintiti-va de anii copilariei voastre..si ve-ti vedea cite nestemate cuprind acei ani...sunt multe sentimente,emotii, trairi pe care le purta-ti acolo si poate pentru o clipa ele va pot ajuta ...macar si prin zimbetul care va trece peste buze..inseamna o secunda de relaxare...e ceva...avem inima mai usoara..parca...nu...

Bunicului nu stiu daca i-ar placea ce fac eu, dar bunicii sigur i-ar placea. Cand a implinit 75 de ani si-a dorit televizor cu telecomanda. Am facut cheta, i-am luat, i-am pus si cablu si am facut-o fericita. Vede toate stirile. Si-a mai dorit si telefon cu butoane. Desi are 82 de ani se bucura de tot ceea ce este nou. Ce mai, e perfect lucida si foarte inteligenta. Sunt mandra de ea. Vreau sa ma port cu Maria asa cum s-a purtat ea cu cei 7 nepoti ai ei.

Dragelor voi nu ma faceti sa rad, ci sa plang!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!copilaria a fost cea mai fericita perioada, a fost fantastic!!!Bunica mea a fost cea pe care am iubit-o cel mai mult,poate un piculet mai mult ca pe mama chiar, marturisesc cu rusine!Din pacate, a murit acum 3 ani!si azi, plang aproape in fiecare zi de dorul ei!Era un OM atat de bun,cald,moderat,haios,generos, simtit,priceput si intelegator!dar mai presus era prietena noastra, confidenta nepotilor ei!Mi-as dori mult ca Luca sa o iubeasca pe mama asa cum am iubit-o eu pe bunica mea!Mi-as dori sa poata lasa deoparte jocurile pe calc.sau ce alte tampenii or mai parea pana atunci si sa stea langa oameni, langa oameni cu suflet bun si cald,sa asculte povesti, sa traga invataminte...sa aiba aceeasi libertate la propriu si la figurat pe care am avut-o si eu!din nefericire eu nu-i voi putea oferi livada cu pruni, nici poiana cu margarete salbatice,nici timpul secerisului,nici alergatul dupa fluturi,nici macar in vacante asa cum a fost la mine!Lumea se schimba, e-adevarat, asacum scria una dintre voi, dar se schimba in ceva mai trist...

[url=http://www.baby-gaga.com/][/url]