Bunici traditionali sau bunici moderni?
Am deschis acest subiect in memoria bunicului meu, care m-a crescut si care a plecat dintre noi exact la cumpana dintre anul 2004 si 2005, adica de revelion. Cel mai trist revelion din viata mea!
Bunicul a fost pt mine tot ce era mai frumos...poate si din cauza ca eram singura nepoata s-a atasat mai tare de mine....eram doar noi 2 si nimeni nu ne deranja cand povesteam...era cel mai minunat...cel mai frumos si cel pe care moartea l-a rapit brusc...chiar din bratele mele...fara a-i mai putea zice macar o data cat de mult il iubesc si ce dor imi este de el...si cat de mult imi doresc sa il mai iau o data macar in brate...
Eu am crescut fara tata de la varsta de 2 ani, iar bunu cum ii spuneam eu, mi-a tinut loc de tata. A fost un om de aleasa omenie, de la care am invatat tot ce e bun si frumos in viata.
Sincer si acum il iubesc si il indragesc pentru tot ce m-a invatat si pentru toate sfaturile pe care mi le-a dat.
Si-a dorit nespus de mult o stranepoata, si D-zeu i-a dat-o. E vorba de fetita mea Ines, pe care a iubit-o mai mult decat orice si pe care a apucat s-o tina in brate pana la varsta de 1 an si jumatate.
Acum, amintirile frumoase cu el, sunt povesti de adormit pentru Ines!
Stie ca bunu este in ceruri si o vede cat este de cuminte.
Vorbesc si acum cu el, de parca ar mai fi in viata si sper sa imi raspunda la toate intrebarile mele. Il iubesc la fel de mult si o sa-l iubesc la fel de mult pana cand voi muri. Si voi avea grija sa le spun copiilor mei si copiilor lor, daca voi mai apuca aceea zi, despre bunicul meu.
A mai ramas in viata bunica mea, care are 74 ani, si care in ciuda bolilor pe care le are ne ofera neconditionat tot ajutorul in crestrea lui Ines.Poate n-am sa-i pot multumi indeajuns niciodata...
Bunica este pentru mine cea mai scumpa persoana de pe pamant. Ea m-a crescut si mi-a fost tot timpul alaturi cand am avut nevoie de ea. Ma bucur sa pot spune ca acum ii sunt un sprijin la batranete. In fiecare luna primeste de la mine o suma de bani: PENSIA DE BUNICA si de fiecare data ii cumpar haine si multe, multe cadouri. Si daca reteta ei la farmacie costa cateva milioane nu conteaza, nimic nu e prea mult pentru bunica.
Pot spune ca bunicii mei, respectiv strabunicii lui Ines fac parte din categoria bunicilor traditionali: aceia care spun povesti, care iti prezinta arborele genealogic din albumul vechi de familie.
In partea opusa, adica in categoria bunicilor moderni se situeaza mama mea, adica bunica lui Ines.
Ea este coafeza si o bunica absolut altfel decat oricine..nici macar nu ma laud! Am s-o descriu. O femeie tanara, cocheta, care nu iese din casa, daca nu e aranjata, nici pana la poarta casei. Care se cremuieste in fiecare seara si nu lasa firele albe sa invinga, care trebuie, musai, sa aiba pantofii si poseta asortate, nici o cuta la bluza pe care o poarta si sa fie invaluita intr-o unda de parfum."O unda" , nu "o dara" (sa fie clar) ! Mama mea are 51 de ani, o vointa de fier (capitan trebuia sa fie), dragoste de viata si are dreptate intotdeauna.
Ea este pentru Ines bunica moderna, care nu mai spune povesti, ci pune cd-uri cu Cutiuta Muzicala, care stie sa acceseze internetul, nu o invata pe Ines sa scrie cifrele cu creionul ,ci direct la calculator.
O duce cu ea la coafor, si Ines se simte in largul ei acolo, caci colegele ei de la manichiura ii fac unghiile cu oja.
Asculta si danseaza cu Ines pe melodia Gasca mea, ii face toate voile, dar cateodata, ma gandesc, ce mare diferenta este intre mama mea, si bunica mea.
Ines este foarte matura pentru varsta ei, poate si datorita faptului ca mama mea discuta cu ea ca si cu un om mare.Ines nu crede in bau-bau, trebuie sa-i argumentam orice raspuns, participa alaturi de noi la toate activitatile desfasurate in timpul liber.
Adica cum e mai bine pentru copii nostrii, sa aibe bunici traditionali, sau moderni?
Voi in ce categorie va situati?
Bunicul a fost pt mine tot ce era mai frumos...poate si din cauza ca eram singura nepoata s-a atasat mai tare de mine....eram doar noi 2 si nimeni nu ne deranja cand povesteam...era cel mai minunat...cel mai frumos si cel pe care moartea l-a rapit brusc...chiar din bratele mele...fara a-i mai putea zice macar o data cat de mult il iubesc si ce dor imi este de el...si cat de mult imi doresc sa il mai iau o data macar in brate...
Eu am crescut fara tata de la varsta de 2 ani, iar bunu cum ii spuneam eu, mi-a tinut loc de tata. A fost un om de aleasa omenie, de la care am invatat tot ce e bun si frumos in viata.
Sincer si acum il iubesc si il indragesc pentru tot ce m-a invatat si pentru toate sfaturile pe care mi le-a dat.
Si-a dorit nespus de mult o stranepoata, si D-zeu i-a dat-o. E vorba de fetita mea Ines, pe care a iubit-o mai mult decat orice si pe care a apucat s-o tina in brate pana la varsta de 1 an si jumatate.
Acum, amintirile frumoase cu el, sunt povesti de adormit pentru Ines!
Stie ca bunu este in ceruri si o vede cat este de cuminte.
Vorbesc si acum cu el, de parca ar mai fi in viata si sper sa imi raspunda la toate intrebarile mele. Il iubesc la fel de mult si o sa-l iubesc la fel de mult pana cand voi muri. Si voi avea grija sa le spun copiilor mei si copiilor lor, daca voi mai apuca aceea zi, despre bunicul meu.
A mai ramas in viata bunica mea, care are 74 ani, si care in ciuda bolilor pe care le are ne ofera neconditionat tot ajutorul in crestrea lui Ines.Poate n-am sa-i pot multumi indeajuns niciodata...
Bunica este pentru mine cea mai scumpa persoana de pe pamant. Ea m-a crescut si mi-a fost tot timpul alaturi cand am avut nevoie de ea. Ma bucur sa pot spune ca acum ii sunt un sprijin la batranete. In fiecare luna primeste de la mine o suma de bani: PENSIA DE BUNICA si de fiecare data ii cumpar haine si multe, multe cadouri. Si daca reteta ei la farmacie costa cateva milioane nu conteaza, nimic nu e prea mult pentru bunica.
Pot spune ca bunicii mei, respectiv strabunicii lui Ines fac parte din categoria bunicilor traditionali: aceia care spun povesti, care iti prezinta arborele genealogic din albumul vechi de familie.
In partea opusa, adica in categoria bunicilor moderni se situeaza mama mea, adica bunica lui Ines.
Ea este coafeza si o bunica absolut altfel decat oricine..nici macar nu ma laud! Am s-o descriu. O femeie tanara, cocheta, care nu iese din casa, daca nu e aranjata, nici pana la poarta casei. Care se cremuieste in fiecare seara si nu lasa firele albe sa invinga, care trebuie, musai, sa aiba pantofii si poseta asortate, nici o cuta la bluza pe care o poarta si sa fie invaluita intr-o unda de parfum."O unda" , nu "o dara" (sa fie clar) ! Mama mea are 51 de ani, o vointa de fier (capitan trebuia sa fie), dragoste de viata si are dreptate intotdeauna.
Ea este pentru Ines bunica moderna, care nu mai spune povesti, ci pune cd-uri cu Cutiuta Muzicala, care stie sa acceseze internetul, nu o invata pe Ines sa scrie cifrele cu creionul ,ci direct la calculator.
O duce cu ea la coafor, si Ines se simte in largul ei acolo, caci colegele ei de la manichiura ii fac unghiile cu oja.
Asculta si danseaza cu Ines pe melodia Gasca mea, ii face toate voile, dar cateodata, ma gandesc, ce mare diferenta este intre mama mea, si bunica mea.
Ines este foarte matura pentru varsta ei, poate si datorita faptului ca mama mea discuta cu ea ca si cu un om mare.Ines nu crede in bau-bau, trebuie sa-i argumentam orice raspuns, participa alaturi de noi la toate activitatile desfasurate in timpul liber.
Adica cum e mai bine pentru copii nostrii, sa aibe bunici traditionali, sau moderni?
Voi in ce categorie va situati?