Forum CopilulMeu

Cat de pregatite am fost sa devenim mame? Cat difera practica de teorie?
Sa raspund eu prima! Nici pe departe nu ma asteptam sa fie asa!!!! Imaginea mea era mult mai idilica, cel putin despre primele luni! Imi imaginam un bebe mic care doarme toata ziua, cu care e tare haios sa te joci cand e treaza, nicidecum un "monstru" care a urlat aproape non stop in primele 4 luni de viata!!!!

Eu credeam ca e ca in filme......... [8D] copilul mananca frumos,la masa,se joaca linistit,angajezi pe cineva care sa aiba grija de el,atunci cand ai pofta sa iesi cu sotul in oras....,nu se imbolnaveste deloc...,etc

In spital ,inainte sa mergem acasa,eu imi faceam griji ...ca nu slabisem mult dupa nastere ,atunci intr-o discutie cu neonatologul....ma intreaba:"tu ai grija de ?"
eu zic mandra:"DA"
si neon:"Ahaa....atunci las' ca slabesti tu repede............
Eu in gandul meu....ziceam ce o fi asa de greu sa ai grija de un copil????
Si acum ....am 45de kg.........................
ESTE FOARTE GREU SA CRESTI UN COPIL!!!!!!!Sincer eu nu eram pregatita de asa ceva....dar il iubesc din inima.......si ma straduiesc cat pot de mult sa-l cresc cat mai bine....
Cand ma uit la fata lui mica,care zambeste mereu......mi se lumineaza sufletul.......

Nici eu nu eram pregatita cand l-am nascut pe Radu. Sau nu mi-am imaginat c-o sa fie asa.Si eu, ca si voi, credeam in copiii aia cuminti din filme, care stau singuri in pat(chiar si treji ) si de care, cateodata iti mai aduci aminte.
Dar la Miri, eram deja dresata. Nu mai am nici o spaima. Stiu, de fiecare data ce urmeaza(ex. au trecut colicii, urmeaza incisivii de jos), cu balute, maraieli si rosul manutelor.

Eu nu am vrut sa imi imaginez nimic despre cum este sa fii mama. Asta nu inseamna ca nu am fost putin speriata. Ma intrebam daca o sa fiu o mama buna si ne intrebam impreuna de fapt, daca o sa fim parinti buni. Am vrut sa imi vad intai copilul in brate si sa fie sanatos. Si cred ca cea mai buna abordare, dupa ce citesti tot ce se poate despre ingrijirea copilului inca din timpul sarcinii, este sa iei fiecare pas la rand. Si sa fii pregatita pentru tot ce poate veni neasteptat, boli, comportamente ciudate, micile probleme zilnice. Asa nici nu te epuizezi, nici nu devii nervoasa inutil si ii poti zambi puiutului cand iti cere.
Si mai cred ca pentru fiecare puiut, parintii lui sunt cei mai buni. Ei ne iubesc neconditionat, asa cum suntem.
(Pana isi dau ei seama ce e cu noi, sunt deja mari, la casele lor... )

Nu mi-am inchipuit ca o sa fie asa. Nu stiu de ce nimeni nu-ti spune exact inainte. Sau iti spune dar probabil ca nu stai sa asculti .... sau nu realizezi.
Ce este clar e ca si daca asa fi stiut tot as fi vrut sa am copii.
Cel mai neasteptat lucru mi s-a parut ca nu poti sa faci nici o pauza. Daca la un moment dat simti ca nu mai poti, ca vrei sa stai putin sau pur si simplu sa faci altceva, ei, bine - nu se poate! BEBE E TOT ACOLO: 24 DIN 24.
Adevarul este ca la noi fiind doi cu atat mai evident a fost acest lucru. Caci cu unul faci cu randul, dar cu doi ......

Sa stiti ca in timpul sarcini am citit ce am de facut cu bb ca aveam impresia ca nu mai trebuie si practica. Din cand in cand mai stateam si cu copiii prietenelor dar se pare ca am nimerit numai zilele lor vesele. Ma simteam cat de cat pregatita.
Eeei, cand a aparut balaurul meu.... ce e asta, de ce nu-l inteleg, de ce nu mai pot dormi, de ce... de ce... si asa pana in ziua de azi... si chiar mai tarziu

Eu am ramas insarcinata cu primul copil (Ruxandra) la 22 de ani. Nu va spun prin cate am trecut pana m-a lasat soacra in pace. Imi tot spunea ca e prea devreme, ca nu ne trebuie copil acum, ca nu terminaseram nici facultatea... Am plans ceva dupa amiezi, gandindu-ma ce groaznic lucru trebuie sa fac:sa renunt la prima mea sarcina. ( nu m-am maritat fata mare, dar nici sarcini nu mai avusesem) Asa ca era prima mea sarcina, totul in ordine, casatorita si eu trebuia sa renunt... NU VOIAM!! Pana la urma a convins- o fiica-sa care e la Moscova ca la primul copil nu renunti niciodata. Asa ca s-a potolit. Imi doream tare mult sa devin mamica, si va spun sincer cred ca am facut fata cu brio. Soacra-mea e topita dupa Ruxandra care are 6 ani acum si care e "berbec" ca si ea.
Pot spune ca am mai si gresit in unele privinte, pentru ca i-am cam facut poftele, si ma termina cu "moda" asta. E adevarat ca si mie imi place sa o vad imbracata "la moda", dar cate-odata parca exageram.... In schimb, pe cat e de "razgaiata", pe atata e de cuminte. Ieri de ex. am coborat cu sotul sa batem covoarele si am lasat-o in casa singurica, fara sa-mi fac probleme ca iese sa poate intra careva in casa. Cam de la 4 ani o lasam dimineata, ca sa nu o trezim asa devreme ca plecam la 7, si se scula se uita la desene pana venea socrela sa o ia sa o duca la gradinita.
Asa ca sper ca am fost si voi fi in continuare multumita de noua mea indatorire de mamica, mai ales ca mai vine un .
Sper ca nu v-am plictisit cu povestioara mea, si va salut pe toate.[/img]

Soacrele astea... lasa, sa ne traiasca puiutii si noi sa fim sanatoase!
In ultimul trimestru de sarcina, am inceput sa-mi pun tot felul de intrebari: oare voi fi o mama buna pentru copilul meu? ma voi descurca? si daca nu ma voi descurca, ce ma fac?!
La inceput a fost greu, cu toata documentarea de rigoare la zi, parca nu se mai potrivea nimic cu ce aveam eu de-a face clipa de clipa...pana la urma, fiecare mama se descurca cu ei, sunt sigura de asta!

Intr-adevar pana la urma ne descurcam, de fapt te invata mai mult ce sa faci! Daca ma asteptam sa fie asa? Nu, categoric,nu! Am fost o mama fericita! Eu ma pregatisem sufleteste, ca nu voi dormi noaptea, ca nu stiu ce sa fac, dar incet -incet ma ghida el ! Cat a fost mic, dormea bine noaptea,asa ca puteam dormi si noi, in afara de perioadele cand ii ieseau dintii. Am avut un copil tare cuminte! Cred ca ati remarcat "am avut", caci de cand a crescut, e o zvarluga, ar face prostioare si-n somn!De fapt cred ca atunci le "coace"!

Eu sincer am stiut ca va fi greu(am veri multi si am avut grija de ei),dar nu am crezut ca voi fi asa de panicoasa.Asta nu mi-a spus-o nimeni,si foarte rau au facut,nu ma-m pregatit pt asa ceva.Imi aduc aminte ca am vrut sa chem salvarea doar ca ii curgea un ochisor,mai mi-am revenit dar nu foarte mult.