v-ati simtit vreodata disperate?

[Mihaela_Miruna]

Nu stiu daca voi ati simtit vreodata ce inseamna cu adevarat sa fii disperata, sa dea Domnul nici sa nu simtiti, dar eu asa m-am simtit dupa ce am nascut.
Sarcina am dus-o super ok, am nascut la termen dar am avut nesansa sa contactez o raceala chiar inainte de data la care trebuia sa nasc. La noi, in P. Neamt nu sunt mai multe spitale, dar maternitatea e impartita in doua sectii, aseptic si septic. Fiindca eu eram putin racita, m-au internat pe sectia de septic, cu un etaj mai sus. Nu mi-am facut prea multe probleme fiindaca eram chiar pacienta sefului de sectie, un om extraordinar, si mi-am zis ca e chiar un noroc ca m-au internat acolo.
Am nascut, copilul era bine, scor mare, greutate foarte buna, toata lumea fericita. La doua zile copilul devine febril, apoi afebril, iar febril, il pun pe antibiotice iar eu aflu dupa trei zile ca fetita mea e grav bolnava. Nimeni nu-mi spunea nimic, fierbeam in suc propriu. Nimeni nu stia ce are. Vroiam sa plec cu ea la Iasi sau in alt centru, dar nu-mi puteam lua copilul din spital. Disperata, fiindca nimeni nu-mi spunea nimic dupa ce i-au facut analize peste analize si chiar radiografii, am hotarat sa o botez in spital. Copilul era vanat si abia scancea. Dumnezeu a fost insa de partea mea si dupa o saptamana de terapie intensiva am reusit sa aflu ce avea puiul meu, iar diagnosticul m-a ingrozit, infectie septicemica. Au incercat sa ma acuze pe mine, ca am avut eu ceva, dar totul a pornit de la laptic prea mult stat in mediul ambiant. La etajul acela erau putini nou-nascuti, iar asistentele erau destul de nervoase si nu le acordau prea multa atentie. Fiindca bebe nu papa cand vroiau ele, asistentele, nu stiu care dintre ele, i-au dat puiutului laptic mai vechi, sa spunem de o ora.
Ce s-o mai lungesc am stat in spital pana cand puiul a implinit trei saptamani, am cheltuit bani cat pentru trei nasteri, iar la sfarsit am scos-o doar pe semnatura fiindca mai trebuia sa stea in spital cateva zile sub observare.
Cred ca eram veterana, veneau mamici, nasteau si plecau, dar eu ramaneam, puiul la un etaj si eu la altul, pentru ca nu am reusit sa parasesc sectia de septic.
Acum am un copil sanatos si frumos care intr-un an nici macar cu a racit, dar luna mai imi aduce in minte amintiri atat de neplacute, incat, cand ma gandesc imi vine sa plang.
Voi ati simti vreodata disperare, teama ca va pierdeti puiul, a fost vreun moment cand v-ati dorit sa muriti doar sa nu i se intamle nimic lui?

[ralucaolga]

Multumesc lui Dumneze ca fetita mea nu a avut nimic pana acum, dar tot ma trezesc plangand de frica sa nu pateasca ceva, ca nu as rezista. Cred ca e destul de normal sentimentul. Bine ca e copilul sanatos. Trecem noi si peste toate.

[Mihaela_Miruna]

Ai dreptate, dar luna asta superba imi aduce amintiri oribile. Multumesc pentru incurajare!

[tina1]

Da, Mihaela, am simtit groaza si disperare, desi nu era vorba de copilul meu, ci despre un nepotel dupa sotul meu. Am povestit experienta la un topic "Copilul merita sa stie adevarul" de la "Pauza de cafea".
Pe scurt, s-a nascut prematur, avea 1,4 kg, probleme respiratorii si medicii nu-i dadeau mari sanse de supravietuire. Unde mai pui ca mama lui a murit la 2 zile dupa nastere, in urma unor complicatii. Am trecut prin momente ingrozitoare, mai ales ca nu il puteam vizita foarte des, noi lociund intr-un alt oras.
Dupa 2 luni a iesit din spital, slava Domnului! A ramas cu o bronsita astmatiforma care ne-a dat de furca si inca isi mai arata coltii, dar din ce in ce mai rar.
Iar de 1 an jumatate este in grija noastra si este un copil minunat, pentru care as da orice pe lume. Am uitat demult ca e nepotelul nostru. E baietelul nostru nazdravan care are acum o surioara frumoasa.
Imi pare rau sa aud ca ai trecut prin asa o experienta si iti inteleg suferinta. Si eu am o stringere de inima de fiecare data cind trec pe linga spitalul cu pricina. Nororc ca se intimpla foarte rar.
Sanatate copilasilor!

[doinaden]

Gata fetelor, totul a trecut, e vremea sa privim inainte. Nu stiu daca exista mamica care sa nu fii fost vreodata disperata.

[lili_ang]

Te cred ca ai trecut prin momente de cosmar, dar uita-te acum la fetita ca e frumoasa, sanatoasa, a crescut mare....si incearca sa uiti!!!! Priveste cealalta latura a situatiei, iesi cu fetita afara in luna mai, e o luna superba, mergeti la iarba verde, stati la soare. Stii si tu acum ca viata e frumoasa!! Dumnezeu a fost alaturi de tine si va veghea si in continuare asupra ingerasului!

[MIRI2005]

Mihaela, mi s-a zburlit pielea pe mine, dar fetele au dreptate. Oai langa tine, e sanatoasa si o poti tine in brate cand vrei tu.
Sanatate multa

[Mihaela_Miruna]

Cata dreptate aveti voi fetelor, fiindca sunt cu adevarat norocoasa, am un copil sanatos care ma face sa ma simt implinita. Cuvintele voastre parca m-au scos din butoiul cu tristete in care picasem. E bine uneori sa te gandesti ca daca un lucru nu te doboara te face mai puternica.

[doinaden]

Acum sunt si eu disperata ca Miru tuseste in somn si nu e medic care sa stie ce are.
Mai rau este ca nu o pot ajuta cu nimic

[gabi-cta]

Mihaela, Tina, sunteti niste femei puternice si aveti langa voi niste minuni. Bucurati-va, ati dovedit ca puteti sa va luptati si cu muntii pt puii vostri!
Sunt sigura ca orice mama este in stare de orice pt copilul ei.