Forum CopilulMeu

Este vreuna dintre noi care nu a cazut in pacatul asta? Oare de ce avem tendinta asta vesnica de a ne compara copilul cu cel al vecinei? Stim ca nu e bine, ca fiecare copil are ritmul lui propriu de dezvoltare, ca nu e cazul sa ne ingrijoram din nimicuri si totusi, nu ne putem abtine sa comparam. De ce?

Probabil pentru ca inevitabil vrem ca al nostru sa fie cel mai bun.

In primele luni de viata ale lui Razvan ma surprindeam facand astfel de comparatii intre copiii mei: "Andra a stat mai devreme in ..sezut". Mi-am dat seama ca mama ma compara non stop cu varul meu care era mai destept, si pe sora mea cu mine...... Nu mi-a placut deloc.....Acum fug de comparatii. Le urasc.

Cred ca oricui i s-a intamplat cel putin o data sa se trezeasca facand comparatii intre propriul copil si altii de aceeasi varsta! E inevitabil, mai ales cand ai in cercul de cunostinte copii de varste apropiate cu al tau! Cred ca aici e vorba de cioara si puiul ei pe care si-l lauda mereu... Important e sa-ti revii repede si sa-ti spui mereu "fiecare copil e unic", pentru ca pana la urma asta e adevarul gol-golut!

Si eu zici ca am capiat! Il tot compar cu verisorii lui, cu copiii vecinilor, cu copilutii din parc... si tot asa. La un moment dat mi-am pus intrebarea: oare sunt obsedata? Si cred ca, in viteza in care ma aflu, de a merge totul bine cu puiul meu, uit ca are ritmul lui pe care si l-a creat si poate si putin din ce a mostenit...