Despre copiii (prost) crescuti
Pentru ca am vazut ca citatul din volumul cu pricina a ridicat unele semne de intrebare, m-am gandit sa propun din cand in cand, spre discutie, cate unul din capitolele acestei carti. Mai intai, va spun ca autorul se numeste Paolo Sarti este un pediatru care profeseaza de 30 de ani la Pisa si este cunoscut mai ales pentru parerile sale sa le spunem...drastice. Nici eu nu sunt de acord cu absolut tot ce am citit, insa multe dintre parerile si sfaturile sale mi-au dat de gandit. Cum multe capitole nu prea se regasesc in realitatea romaneasca am sa selectez doar ceea ce eu cred ca se poate aplica si in cazul copiiilor si mamicilor din Romania.
Asadar, astazi traduc un capitol intitulat : RACELI MONSTRUOASE
Crestem copii cu diverse intolerante: nu ii mai invatam sa suporte nici cele mai mici neplaceri, astfel incat "durerea in gat" si "nasul infundat" cer imediat medicamente din ce in ce mai puternice si eficiente, pentru ca copiii insisi stiu ca si cele mai usoare simptome trebuiesc eliminate. De altfel, nu indica publicitatea de la TV "sa cumparam medicamentul x sau y la primele simptome ale racelii? Nu ar fi trebuit oare sa le explicam mai intai fiiilor nostri ca avand pur si simplu rabdare se poate trece usor peste micile neplaceri respiratorii si mai mult se poate "convietui" usor cu acestea?
Nu trece zi sa nu imi intre in cabinet un copilas grasut, rosu in obraji,atent la orice miscare si cu suzeta bine ancorata intre gingii, impreuna cu mamica ingrijorata din cauza racelii monstruoase care il devoreaza pe micut: dar daca este ata de infundat, intreb eu,pe unde respira, prin urechi? "Nu glumiti domnule doctor...treaba este serioasa! mi se raspunde de fiecare data.
Intr-adevar, treaba este serioasa, pt ca ne-am pierdut intr-atat simtul realitatii, incat chiar credem ca micutul s-ar putea sufoca din cauza racelii...desi el ne priveste senin cu suzeta in gura si cu aceeasi privire curioasa.
Copiii nici nu ies bine de la scoala...unde poate invatatoarea a atras atentia asupra unor cazuri de tuse ca deja sunt dusi de parinti la medic, sau mai rau...la farmacie! Imediat devin pacienti gravi..care nu au doar o liniuta de febra sau putina tuse ci tuse exasperanta si febra teribila. Din pacate, efectul negativ al acestot vorbe mari este ca pana la urma...ajungem sa credem in ele si astfel se dezvolta o intleranta care vizeaza pana si cele mai mici neplaceri fizice; bineinteles, toate acestea duc la consumul mult prea mare de medicamente. Problema nu se rezolva nici macar trecand la medicamentele alternative(vezi homeopatia) si mai ales continuam sa traim in mod angoasant o banala raceala fara sa intelegem ca solutia "sanatoasa" nu consta in schimbarea terapiei ci in renuntarea la medicamente atunci cand nu sunt necesare si cand ar face mult mai bine o doza mare de rabdare, toleranta si determinare in a ne schimba modul de viata, bineinteles invatandu-i si pe copii toate aceste lucruri.
Oare ce cred copiii nostri auzindu-ne vorbind despre raceala lor monstruoasa, despre frecventa febra teribila? Cu ce inteligenta sau echilibru vor infrunta micile neplaceri fizice in viata de adult?
Asadar, astazi traduc un capitol intitulat : RACELI MONSTRUOASE
Crestem copii cu diverse intolerante: nu ii mai invatam sa suporte nici cele mai mici neplaceri, astfel incat "durerea in gat" si "nasul infundat" cer imediat medicamente din ce in ce mai puternice si eficiente, pentru ca copiii insisi stiu ca si cele mai usoare simptome trebuiesc eliminate. De altfel, nu indica publicitatea de la TV "sa cumparam medicamentul x sau y la primele simptome ale racelii? Nu ar fi trebuit oare sa le explicam mai intai fiiilor nostri ca avand pur si simplu rabdare se poate trece usor peste micile neplaceri respiratorii si mai mult se poate "convietui" usor cu acestea?
Nu trece zi sa nu imi intre in cabinet un copilas grasut, rosu in obraji,atent la orice miscare si cu suzeta bine ancorata intre gingii, impreuna cu mamica ingrijorata din cauza racelii monstruoase care il devoreaza pe micut: dar daca este ata de infundat, intreb eu,pe unde respira, prin urechi? "Nu glumiti domnule doctor...treaba este serioasa! mi se raspunde de fiecare data.
Intr-adevar, treaba este serioasa, pt ca ne-am pierdut intr-atat simtul realitatii, incat chiar credem ca micutul s-ar putea sufoca din cauza racelii...desi el ne priveste senin cu suzeta in gura si cu aceeasi privire curioasa.
Copiii nici nu ies bine de la scoala...unde poate invatatoarea a atras atentia asupra unor cazuri de tuse ca deja sunt dusi de parinti la medic, sau mai rau...la farmacie! Imediat devin pacienti gravi..care nu au doar o liniuta de febra sau putina tuse ci tuse exasperanta si febra teribila. Din pacate, efectul negativ al acestot vorbe mari este ca pana la urma...ajungem sa credem in ele si astfel se dezvolta o intleranta care vizeaza pana si cele mai mici neplaceri fizice; bineinteles, toate acestea duc la consumul mult prea mare de medicamente. Problema nu se rezolva nici macar trecand la medicamentele alternative(vezi homeopatia) si mai ales continuam sa traim in mod angoasant o banala raceala fara sa intelegem ca solutia "sanatoasa" nu consta in schimbarea terapiei ci in renuntarea la medicamente atunci cand nu sunt necesare si cand ar face mult mai bine o doza mare de rabdare, toleranta si determinare in a ne schimba modul de viata, bineinteles invatandu-i si pe copii toate aceste lucruri.
Oare ce cred copiii nostri auzindu-ne vorbind despre raceala lor monstruoasa, despre frecventa febra teribila? Cu ce inteligenta sau echilibru vor infrunta micile neplaceri fizice in viata de adult?
.