Motto:
„Eu sunt copilul.
Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură dacă voi reuşi.
Dă-mi te rog acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire!
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
De la copii pentru părinţi
Nu mă răsfăţa. Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi.
Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Asta mă aşează la locul meu.
Nu folosi forţa cu mine. Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt convins cu binele.
Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încrederea în tine.
Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca să capăt atunci şi mai multe „victorii”.
Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul, purtându-mă ca o „persoană importantă”.
Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea face singur. Asta mă face să mă simt ca un copil şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
Nu-mi menaja „relele obiceiuri”, acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.
Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blând între patru ochi.
Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăţ să fac greşeli fără a avea sentimentul că nu sunt bun de nimic.
Nu încerca să-mi ţii predici. Vei fi surprins cât de bine ştiu ce e bine şi ce-i rău.
Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
