Forum CopilulMeu

Dupa cum va spuneam si la alt subiect in seara asta pustoaica mea a mers pentru prima oara! Bine, mai facea ea doi trei pasi si inainte dar nu ca acum. Ala era mai mult un avant sa se arunce in bratele mele!
In seara asta, stateam eu linistita langa calculator si ea langa mine la marginea patului. Si la un moment dat, a plecat! Sigura pe ea, s-a dus pana la usa camerei, s-a oprit putin si apoi s-a intors la pat! Nu impiedicat, nu grabit, incet si sigur! Am fost atat de socata ca ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred, ma asteptam sa cada din secunda in secunda! Apoi am inceput sa tip de bucurie! Si ea la fel! Dupa care, probabil vazand entuziasmul meu a plecat iarasi si iar si iar! Am urlat dupa taica-su sa vina s-o vada si mi-au dat lacrimile! I-a facut o poza superba!
Ce sa va spun, sunt emotionata rau si acum! Am fata mare!
Ma bucur sa impartasesc cu voi, prietenele mele virtuale, acest moment!
Am deschis acest subiect pentru ca vroiam sa-mi povestiti cum a fost acel moment la voi! Cred ca e unul din cele mai frumoase momente din viata de mama! Eu una am bocit vreo 10 minute!

Noi eram la Baby expo, editia din toamna si bb nostru, care pana atunci nu facuse nici un pas, l-am simtit cum isi trage manuta din a mea si se repede la un copil mai mare sa-i ia balonul din mana. Taticul lui era cu camera de filmat in mana si nu mai reusea sa-i dea drumul;a prins totusi cativa pasi...primii lui pasi.Avea 10 luni si jumatate.Normal ca am bocit ca o ....mama.De atunci a mers, insa a cazut si s-a speriat si abia la 1an (exact cand ii sarbatoream ziua de nastere) a inceput sa mearga singur.
Stiu numai ca am simtit o bucurie imensa care imi inunda tot sufletul , ceva pe care eu nu pot descrie ;nu am cuvinte...

Vreu sa ajung si eu sa spun ce simt!!!!!!!!!!!

Ai sa ajungi, Miha! Apoi ai sa vrei sa mai stea putin locului!

Sper, fiindca am ajuns la capatul puterilor.
Merci de incurajare Lumy!