by Arheoloaga » Wed Nov 09, 2011 4:43 pm
Am reusit sa mai traduc un capitol!Ce parere aveti? Pe mine ma apuca groaza..Oare ce ma va astepta?
"Nutellele vietii"
In fata unui borcan de Nutella, un parinte echilibrat, ar lasa copilul sa guste invatandu-l insa, ca nu are voie mai mult si ar rezista cu stoicism protestelor acestuia; si protestele in zilele nostre nu se mai rezuma doar la un plans zdravan, ci se ajunge la a se adunca pe jos, a lua la suturi mama sau tatal, sau a-i adresa cateva epitete…simpatice. Parintii pur si simplu nu mai fac fata, nu reusesc sa spuna NU, asa ca prefera sa ascunda borcanul cu Nutella pana a fi vazut de copil: mai bine sa nu stie cat este de buna decat sa il vada “suferind” cand este momentul sa puna capacul.
Acesta este un exemplu emblematic al unei drame cotidiene: astazi preferam sa ascundem copiilor cat de mult posibil aceste “nutelle ale vietii”(toate lucrurile placute, distractive, interesante si care devin negative doar in cazul in care se exagereaza) evitand orice conflict cu copiii incapabili inca de a se autocontrola. Astfel, ne privam copiii atat de bunatatea ciocolatii (de o experienta noua si stimulanta) cat si de achizitionarea capacitatii de a stapani, de a gestiona acesta situatie noua.
Copiii, prin natura lor nu stiu sa prevada consecintele alegerilor facute(traiesc in prezent si sunt incapabili de a-si imagina propriul viitor) si numai trecand prin aceste conflicte au sansa de a devesi adulti responsabili si capabile de a se controla.
Pe de alta parte este adevarat, ca pe vremuri se lasa prea putin spatiu parerilor si sentimentelor copiilor ( se risca o palma imediat ce copilul incerca sa raspunda parintelui)…numai ca astazi am ajuns sa permitem prea multe propriilor fii, determinandu-i astfel sa intreaca masura. Este corect sa isi exprime contrarietatea, dar trebuie sa invete sa o faca respectandu-se pe sine si pe ceilalti. Rolul parintilor nu este acela de a-si tine copiii departe de rautatile si uratenia lumii, de a infrunta problemele in locul lor sau de a-si asuma greselile progeniturilor, ci rolul lor este acela de a-si ajuta copiii sa inteleaga care sunt propriile forte, facandu-i astfel capabili de a fi protagonisti activi, puternici si dornici de a corecta aspectele negative ale societatii in care cresc.
Evitand conflictele, nu facem decat sa ii transformam in viitori adulti fragili, victime ale vietii pe care o au in fata. Inteligenta si eficacitatea educatie, consta tocmai in a concilia protectia cu libertatea experimentarii, a succeselor si a esecurilor care permit crearea unui bagaj de experiente, de “competente personalizate”. Numai asa copilul invata sa identifice si sa infrunte riscul.
In concluzie, efectul tragic al lipsei de educatie este ca, pe langa faptul ca ii privam de posibilitatea de a gusta micile placeri ale vietii si de a depasi incapacitatea de a se autocntrola(normala pt varsta lor), fiii nostri devin adevarati tirani: totul li se cuvine.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet")
