Cum se cresteau copiii altadata

[alovel]

Nu sunt deloc de acord cu ideea de a bea lapte de la alta mama. In nici un caz. Mai bine lapte praf.
Oricat de bun ar fi laptele de mama fata de cel praf (care oricum acum e mai mai bine facut decat pe vremuri), doamne ... bleah! ... va dati seama ce boli se pot lua!!
Dar unde am fost eu in spital (la Polizu) interziceau cu desavarsire acest lucru, ba chiar faceam mare scandal daca prindeau pe unele ca fac asa ceva.

[lili_ang]

[alovel]

Cat despre biberoane de sticla: copiii mei le trantesc pe jos de nu se vad, cred ca le-ar fi spart!!

[viopogaceanu]

De ce va aprindeti? Subiectul e... Altadata....adica de mult... ma refer la anii "50-'55... Era greu... vezi aici trebuie sa accept ca sunt batrana. Am ce va povesti....

[MIRI2005]

Si anii '70 erau la fel Vio

[ralucaolga]

Dar si mai demult, in perioada aceea cunoscuta drept Evul mediu, si pana in modernitate, dupa cum s-a aratat, doicile ce faceau? Alaptau copiii altora. Era o meserie recunoscuta.

[Pitic]

[lumy]

Nici nu vreau sa-mi inchipui cum era fara Pampers, sa speli din ora-n ora, numai bine sa-l schimbi, iar sa faca iar! Mamele noastre au fost niste eroine!

[Lavinia04]

Sa va spun o poveste care din pacate e adevarata.Pe undeva pe langa Bacau,sa nascut un baietel si cand a facut 2 saptamani mamica lui a murit.Nu au gasit o alta mama sa-l alapteze,nu au gasit nici macar o vaca.FAmilia era disperata nu-l puteau hrani.Si timp de cateva zile i-au dat zahar din tifon,pana a fatat o capra.Asa a crescut,cu lapte de capra.Si nici in ziua de azi nu a fost bolnav,incat sa stea la pat.Asta se intampla cand rusi si nemti erau in tara noastra,in timpul razboiului.Dupa ce am aflat ce v-am povestit mai sus m-am gandit toata ziua cat de greu era pe atunci.Bine ca acum exista lapte praf.

[doinaden]

Intr-un fel regret acele timpuri , de cand eram eu mica, ce atatea vitamine, calciu, mancaruri pasate, borcanase, si parca din ce in ce mai multe boli,inainte cand faceam o raceala parca nu baga mama in mine cutii intregi de antibiotice, si nu ma mai ferea sa nu bag in gura cine stie ce mereu.