Meseria de parinte - comparativ cu parintii nostrii

[lili_ang]

De multe ori in copilarie cand mama ma certa sau ma pedepsea cumva, mereu ziceam: Eu cand o sa am copilul meu nu o sa fac asa! Evident ca nu e posibil!! Si inca fiica-mea e mica, astept surprizele cand va mai creste! Voi cum faceti? Aveti tendinta de a evita in educatia copilului unele comportamente care nu v-au placut la parintii vostri? Oare e bine? Totusi cu educatia pe care ne-au dat-o ei noi am iesit niste oameni sanatosi si cu capul pe umeri, deci ceva bun trebuie sa fi facut si ei! Ce preluam si ce evitam?

[deea99]

Of, LIli e greu de spus si eu gindeam la fel ca tine cind eram copil.Acum imi dau seama ca de multe ori nu greseau, pe mine nu m-au batut sau pedepsit parintii, dar atunci cind ziceau ca nu am voie si mai veneau si cu argumente chiar ca nu mai comentam.Poate am fost eu un copil cuminte, sau erau alte vremuri, nu stiu ce sa zic, ptr. ca fiica-mea la 5,5luni mi se pare ca este scapata de sub control.Ne toaca de bani face fite tot timpul si multe altele ca daca ar fi s-o bat cred ca 23 de ore din 24 a-si bate la ea ca la fasole si nici ca ar intelege de ce o fac De multe ori ii zic sotului ca pe la 10 ani ne va trage un bumn in bot si va pleca afara Eu zic ca vremurile in care traim sunt de vina, calculator, casa plina de jucarii, haine distractii pai cum sa nu si-o ia in cap.

[lili_ang]

Nici pe mine nu m-au prea batut, dar la mine nu prea functiona nici treaba cu argumentarea logica! Aveam tendinta sa fac taman invers!! Tatal meu mi-a dat doar doua palme la viata lui, dar total justificate si le-am tinut minte! Eu ziceam de exemplu ca atunci cand imi interziceau ceva (de genul dus la un chef! ), mereu ziceam: Eu nu o sa fac asa, o sa-mi las copilul sa se duca la aniversari, la discoteca!! Acum nu prea mai gandesc asa, parca nu as lasa-o chiar asa necontrolat...Poate imi mai schimb opiniile mai tarziu!

[deea99]

Primul mesaj ar trebui sa-l mut la celalalt topic deschis de tine.
Eu m-am gindit la perioada asta, chiar nu indraznesc sa ma gindesc cind va veni vremea discotecilor, a chefurilor Dar imi doresc din tot sufletul sa fim bune prietene sa-mi spuna tot, sa fie o fata isteata sa poate sa-si aleaga prietenii (ptr. ca asta conteaza foarte mult)...si poate o las sa mearga unde vrea ea
Sotul meu, la toata lumea spune ca atunci cind va trebui fisa sa mearga la discoteca o va insoti el

[Moni-Dana]

Pica tocmai bine propunerea de lege a astora sa nu mai fie permis accesul minorilor in discoteci decat insotiti de parinti !

[Cami-N]

Eu (asa ca o mamica mai la inceput )ma gandesc doar ca cine stie ce timpuri vor mai fi cand vor fi copiii mei mari si ca degeaba ne batem capul acum caci pot aparea situatii neprevazute la care trebuie sa faci fata deodata,fara sa te fi gandit ca o sa treci prin asa ceva! Hai ca nu prea am reusit sa exprim exact ce gandeam dar cred ca intelegeti unde bat! Cu siguranta nu voi prelua de la parintii mei lipsa de comunicare! Ei nu m-au cunoscut cu adevarat niciodata si de sceea nici nu aveau deloc incredere in mine. Ceea ce voi prelua de la parinti e sa inoculez copiilor bunul simt si credinta in Dumnezeu! Restul om mai vedea!

[mina]

nu stiu daca e cel mai bun loc sa postez dar... iata ce spune Winnicott despre ce inseamna sa fii o mama buna. M-am g

[framboise]

Mina, poate le si traduci la fete ce ai vrut sa spui in mesajul de mai sus, asta daca tii sa te faci inteleasa, si daca nu l-ai postat doar de florile marului ca sa ne dam noi seama cat de bine cunosti tu limba franceza. [8D]

P.S. Presupun ca nu toate cunosc limba franceza si cum nu suntem pe un site francofon...

[MIRI2005]

La Bucuresti= ceata si asta din cauza ta, Mina

[mina]

Mai, Miri, scuze, mie mi s-a parut pe inteles, dar e adevarat ca sunt un pic "decalata" cu cunostintele limbii franceze. Asadar, pentru ne-francofili (sau... francofobi ):

O mama suficient de buna e cea care se afla la o distanta buna de copilul ei.

Cea care va sti sa-i aduca securitate si dragoste neconditionata de care are o nevoie vitala, totala la inceput, iar dupa aceea sa-l confrunte progresiv la realitatea exterioara, la separatii reale sau simbolice, la inceput de scurta durata, dupa aceea din ce in ce mai importante.

Cea care va fi suficient de atenta ca sa nu "depaseasca doza": a cauta prea mult sa-i satisfaca cerintele inseamna a nu-i lasa copilului posibilitatea sa-si descopere propriile dorinte; a-l lasa liber in toate inseamna a-l confrunta cu sentimentul insuportabil de abandon.

A fi o mama buna este o munca perpetua de ajustare, in repectul infinit de ceea ce are copilul nevoie in acel moment; acesta este secretul acestui miracol: o fiinta care se construieste.




Miri, a disparut ceata in Bucuresti? Am incercat sa fiu c