Bunicii care ne spuneau povesti in iernile reci cu turturi la geam, la gura sobei, cu placintele si laptele cald, sau cei care ne plimbau prin parc si ne tineau de o mana iar in cealalta ne puneau o vata pe bat sau o turta dulce… Sunt amintiri din copilaria noastra petrecuta alaturi de bunicii de la tara sau de la oras, copilarie care pare atat de simpla, dar atat de fermecatoare. Nu devenim oare nostalgici atunci cand ne ducem cu gandul la acele vremuri?
Calmul, invataturile bunicilor sunt vazute adesea ca o oaza de liniste pentru micuti, de aceea ei sunt printre cei care pot influenta, intr-o anumita masura, atitudinea unui copil. Pe langa faptul ca pot fi prieteni de incredere, bunicii faciliteaza interactiunea cu persoanele adulte (altele decat parintii). In acest fel, copilului ii va fi mai usor sa se adapteze intr-un colectiv variat d.p.d.v. al varstei.
Bunicii pot inlocui cu succes parintii in desfasurarea multor activitati de zi cu zi. De la prepararea micului dejun, pregatirea pentru drumul spre “gradi” pana la ingrijirea personala a micutului, citirea povestilor seara inainte de culcare sau pupicul de noapte buna. La fel, un aspect important il constituie educatia religioasa. Copiii stiu multe rugaciuni de la bunici, care au timpul si rabdarea sa-i invete rugaciunile specifice varstei ori sa le povesteasca despre Dumnezeu sau vietile sfintilor.
Cata importanta acordati relatiei dintre bunici si copil/copii?
