Sunt mamica unei proaspete eleve a clasei intai.
Ca orice parinte,cred eu,mai ales la inceput,merg cu mandrie la sedinta cu parintii.
E perioada cand copii sunt descoperiti incetul cu incetul,e perioada unde ti se confirma sau infirma de catre invatatoare,lucruri pe care tu deja le-ai observat la copilul tau.
Si oare exista mandrie mai mare decat aceea pe care o simti atunci cand invatatoarea iti spune ca ai un copil cu foarte mult potential?Eu nu cred.Parerea mea e ca un prim scop important in viata e sa reusesti sa-i insufli placerea de a merge la scoala.
Bun....Dar cum nu toti copii sunt genii,nici macar cu un potential extraordinar,cum mai sunt si copii care,poate si din cauza varstei (cei care au fost dati la scoala de la 6 ani)si nu numai,tin pasul putintel mai greut...acum as vrea sa va relatez pe larg,SEDINTA CU PARINTII..
Se incepe cu cateva discutii despre greva si despre efectele acesteia asupra micutilor Columbi,se trece repede in revista activitatea clasei ca si grup,dupa care ni se comunica noua parintilor cum ca ar fi niste fise de evaluare,completate de gagalicile noastre.
E strigat numele copilului,iar adultul care se simte raspunzator pentru acel nume,se ridica in picioare cu emotii evidente.
Se incepe frumos.Se incepe cu niste copii,ma repet,cu potential.Practic vedeai parintii respectivi cum cresteau de bucurie.
Au mai fost si lucrari unde s-a mai atras atentia,ba la un scris mai caligrafic,ba la o atentie sporita la descompuneri...s.a.m.d..
Cu inima cat un purice imi primesc si eu si laudele,cum ca are o dictie impecabila,ca citeste expresiv,memorie extraordinara,dar...probleme caligrafice.Uff....Am rasuflet relativ usurata,iau lucrarea,si in drumul meu inapoi spre banca,deja s-a strigat un alt nume.Si se aude:Doamna...asta e...trebuie sa mai lucram aici ca..mai avem de lucratE micut...MAjoritatea au un an inaintea lui..Raspunsul mamei:DUMNEZEII MAMII LUI CA DACA NU L-AM BATUT DE L-AM ASCULTAT CU URECHEA!!!!
Toata clasa a ramas consternata.Sau cel putin asa am perceput eu faza.
Fratilor!!!Dupa mamica asta,poate va vine greu sa credeti,cate mamici au inceput sa povesteasca cat sunt ele de talentate in a-si bate progenitura.Erau atat de mandre de metodele folosite,incat pana si invatatoarea a rabufnit,amenintand ca incheie sedinta si ca va chema un psiholog atat pentru mamele respective,cat si pentru copii lor.
Si cand stau si ma gandesc ca e abia primul an,an in care ei abia fac cunostinta cu institutia SCOALA.
Cum le explicam noi ce inseamna asta?Si cum ii facem noi sa creada ca este un lucru bun pentru ei?Si ca acesti ani sunt cei mai frumosi ani?
Si ma mai intreb ceva...Ca invatator...cum te descurci cu niste copii prost indoctrinati de acasa?Ce mai face invatatorul ala din acel copil?
Stateam in banca fiicei mele,le auzeam,si simteam furia si neputinta unui copil persecutat...Desi sunt un adult...Brrr...


Ma abtin si ce fac? TIP, URLU [:(!]
si tot asa.
), dar alternativa pe care am
