Forum CopilulMeu

Fetita mea are 6 ani si 10 luni. I-a cazut primul dintisor. Am gresit ca nu am verificat din cand in cand si ne-am trezit ca a vrescut alt dinte in spatele celui care trebuia sa cada. Acum trebuie sa-l impinga ca sa revina in pozitia normala. La voi cum a fost. Cum le scoateti dintisorii?
Eu nu stiam dar fata a venit si mi-a spus ca educatoarea le-a povestit ca la caderea primului dintisor vine zana maseluta si ii lasa un cadou sub perna. Si chiar a venit si la ea si i-a adus ceva "ce nici nu visa"(a zis fata mea foarte entuziasmata): carioci care au in varf stampilute. A fost tare bucuroasa. Voi stiti acest obicei? Zana maseluta vine la fiecare dinte sau doar la primul?

Dana eu am dus-o la dentist si i-am scos 4 dintisori pana acum, nu au vrut sa iasa singuri.Si eu am patit-o cu crescutul dintelui matur peste cel de lapte, dar i l-am scos la timp si stomatologul a pus-o sa impinga zilnic in dintisorul nou ca sa fie drept, si acum sunt la egalitate toti. Dar nu mi-am adus aminte de zana Maseluta. Nu i-am luat nimic. Am pus-o sa-l arunce peste casa sa il ia cioara si sa aduca altul in schimb.
Te cam usuca daca vine zana la fiecare dinte cazut. Si cum la noi cam vine saptamanal....e suficient.Sti cum sunt fetele. Apropo , fata ta isi da cu strugurel pe buze sa nu-i "crape buzele"? ca a mea a gasit un pretext.

Isi dadea intr-un timp dar se pare ca a cam uitat de acest obicei. Dar cred ca e tare draguta ca a gasit si explicatia.

Ce subiect frumos! Copiilor nu ar trebui sa le fie teama cand le cade un dinte sau daca trebuie musai scos. Si daca totul devine o poveste cu final fericit, uita bietul copil si de durere...Pai, imi aduc aminte de copilarie...Abia asteptam sa imi cada un dinte si fuga cu el afara din casa, in curte...Unde rosteam ceva magic: "Uite, arunc dintele asta urat ciorii si apoi o sa imi aduca unul alb si frumos ca un margaritar". Si il aruncam stand cu spatele la casa, peste acoperis. Si toti copilandrii faceau asta si ne mandream ca aruncasem dintisorii ..ca de acum, deh...ne cresteau dinti adevarati, nu din aia de "papa-lapte".
Mai fetelor, copii nostri au atata nevoie de imaginatie ca sa infrunte situatiile neplacute. Uite, ca in cazul asta, uitam si de frica si de durere, ba ne credeam "eroi". Voi va amintiti (cand erati copile) daca era tragic sau comic episodul cu dintisorii?

Te invidiez, Esmeraldo! La mine era un chin de fiecare data. Si dupa ce au cazut chinul a fost si mai mare, ca au crescut incalecati. Se incalecau unul pe altul, ieseau care mai de care mai aiurea, mai in fata... Nu vreau sa-mi aduc aminte. Si dupa aia au urmat povestile cu dentistii, care chiar sunt demne de filme de groaza. Cum vedeam un halat alb, cum asociam persoana cu dentistul. Brrr!
Abia pe la vreo 30 de ani mi-a mai trecut teama de stomatolog, ca am gasit o femeie adevarata (intre noi fie vorba era imposibil sa fie barbat!) care mi-a scos frica din mine. Ei, dar si asta doar pentru o perioada.
Ca acum trebuie sa-mi gasesc alt doctor care sa scoata teama din mine. Asa ca inteleg orice copilas caruia sta sa-i cada o maseluta.
Sa va mai spun ca acum, pe la batrinetile mele, mi-a crescut o masea de minte? Si ca i-am inteles pina si pe sugarii aia de urlanon-stop, saracutii?

Vaiiii, Feliciune! Crezi ca esti singura careia i-a crescut maseaua de minte la "batranete"? Ca pe mine asa m-a chinuit pana a iesit, de am ajuns la doctor... Tare as fi vrut atunci sa imi cada ca in copilarie si s-o arunc... Dar cred ca noi ne temem de dentist mai rau decat bietii copii... Mai, pai cum sa le cerem copiilor nostri sa isi infrunte frica daca noua ne mai este inca teama?

Eu am gasit cum sa-mi infrang teama de stomatolog. Am gasit unul super sexy in coltul blocului , isi deschisese cabinet si toate gagicile dadeau navala peste el cu carii, fara carii, si m-au facut curioasa si pe mine. Si atunci am dat si eu "navala". Si mi-a facut 2 lucrari de mare frumusetea.Si ce bine mirosea tipul

Si eu urasc sa merg la stomatolog.... Si sa ma vedeti ce discutii pro dentist am eu cu fata mea...chiar a-ti crede ca mor sa merg la dentist... dar de fapt.....

Ei, si eu stiam de povestea cu Zana Maselutza care iti lasa un dar la caderea primului dintisor. Copilul uita si de frica si de durere daca intelege ca oricum dintii de lapte cad si culmea, mai primeste si un dar. Ca pentru o adevarata fapta de vitejie. Este un obicei care merita a fi incurajat!

Eu nu am stat prea mult pe acasa sa stiu ce facea fiica-mea cu dintisorii...stiu ca si-i scotea singura, punea ata si...tac! scotea dintisorul....eu tot asa , mi-i scotea singura si apoi il aruncam pe acoperisul casei si spuneam "cioara cioara, i-a un dinte de lapte sa da-mi unul de otel !..Asa m-a invatat strabunica mea, dumnezeu sa o ierte..