Probleme la gradinita!
Am o problema dragi mamici.
Fetita mea, acum de 3 ani si 10 luni merge din septembrie 2005 la o gradinita de stat. Stiam ca este o gradinita ff buna, pe vremuri de protocol. Ana s-a adaptat f bine chiar din prima zi. Ea fiind alergica la lapte, am inceput sa avem probleme; In ziua in care era lapte intr-un final am reusit sa-i duc eu de acasa ceai, dar cand avea derivate de lapte (branza, crema de unt, smantana) copilul meu manca pana la urma paine goala, ca nu puteau sa ma lase sa-i aduc ceva de acasa, sau sa-i dea ei ceva (eu doar platesc mancare).
Cel mai grav m-i se pare ca ici copii nostrii sunt "atinsi" si de educatoare si de ingrijitoare peste manutze ba ca nu mananca, ba ca nu deseneaza corect, (nu vreau sa-mi imaginez ce patesc cand fac ceva mai grav), dar ceea ce eu consider cel mai grav este faptul ca sunt invatati si cred eu chiar obligati sa nu spuna acasa ce patesc la gradinita.
Copilul meu era un copil extraordinar de vesel si deschis, in timp ceva s-a schimbat, eu considerand ca aceste schimbari se datoreaza cresterii, dar "o vrabiuta" a venit si mi-a soptit ceva, dupa care, copilul a inceput greu, si incet sa-mi spuna ce se intampla la gradinita.
Era de protocol pana in 1989; (inspectii, copii pt vizitele tovarasului,... si alte chestii din astea). Am ales-o ca este aproape de casa.
Ana mananca in fiecare dimineata acasa, dar este copil, totusi.
Nu stiu cum sa o fac acum sa spuna ce se intampla acolo, pt ca ea era ff deschisa si in timp a devenit deosebit de hai sa spun tacuta si un pic cam mult ascunsa cu noi.
Ce m-i se pare mai grav este ca sunt bunici si parinti care stiu de "tratamentele" aplicate si nu spun nimic. Eu am aflat ieri de la 2 bunici, si apoi de la ea. Nu va inchipui-ti cate scenarii am facut, ca sa o fac sa vorbeasca, si sunt convinsa ca nu stiu inca tot.
Nu cred ca vroiam sa constientizez ca se mai practica asa ceva in gradinite. Voi v-ati confruntat cu astfel de probleme? Cum ati reactionat? Ce ma sfatuiti? Vreau sa rezolv cat mai repede problema dar bineinteles fara sa aiba copilul de suferit.
Fetita mea, acum de 3 ani si 10 luni merge din septembrie 2005 la o gradinita de stat. Stiam ca este o gradinita ff buna, pe vremuri de protocol. Ana s-a adaptat f bine chiar din prima zi. Ea fiind alergica la lapte, am inceput sa avem probleme; In ziua in care era lapte intr-un final am reusit sa-i duc eu de acasa ceai, dar cand avea derivate de lapte (branza, crema de unt, smantana) copilul meu manca pana la urma paine goala, ca nu puteau sa ma lase sa-i aduc ceva de acasa, sau sa-i dea ei ceva (eu doar platesc mancare).
Cel mai grav m-i se pare ca ici copii nostrii sunt "atinsi" si de educatoare si de ingrijitoare peste manutze ba ca nu mananca, ba ca nu deseneaza corect, (nu vreau sa-mi imaginez ce patesc cand fac ceva mai grav), dar ceea ce eu consider cel mai grav este faptul ca sunt invatati si cred eu chiar obligati sa nu spuna acasa ce patesc la gradinita.
Copilul meu era un copil extraordinar de vesel si deschis, in timp ceva s-a schimbat, eu considerand ca aceste schimbari se datoreaza cresterii, dar "o vrabiuta" a venit si mi-a soptit ceva, dupa care, copilul a inceput greu, si incet sa-mi spuna ce se intampla la gradinita.
Era de protocol pana in 1989; (inspectii, copii pt vizitele tovarasului,... si alte chestii din astea). Am ales-o ca este aproape de casa.
Ana mananca in fiecare dimineata acasa, dar este copil, totusi.
Nu stiu cum sa o fac acum sa spuna ce se intampla acolo, pt ca ea era ff deschisa si in timp a devenit deosebit de hai sa spun tacuta si un pic cam mult ascunsa cu noi.
Ce m-i se pare mai grav este ca sunt bunici si parinti care stiu de "tratamentele" aplicate si nu spun nimic. Eu am aflat ieri de la 2 bunici, si apoi de la ea. Nu va inchipui-ti cate scenarii am facut, ca sa o fac sa vorbeasca, si sunt convinsa ca nu stiu inca tot.
Nu cred ca vroiam sa constientizez ca se mai practica asa ceva in gradinite. Voi v-ati confruntat cu astfel de probleme? Cum ati reactionat? Ce ma sfatuiti? Vreau sa rezolv cat mai repede problema dar bineinteles fara sa aiba copilul de suferit.
)