operatia de polipi si amigdale
Posted: Wed Aug 08, 2012 10:54 amDragi mamici,
M-am hotarat sa scriu putin din experienta mea de mama referitoare la aceasta operatie dintr-un considerent foarte simplu: atunci cand doctorul ne-a sugerat dubla operatie, primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg acasa si sa ma documentez pe net despre subiect. Daca nu ar fi fost alte mamici care sa-si fi dorit sa imparta cu noi aceasta experienta, informarea mea ar fi fost vizibil limitata, pentru ca referintele medicale sunt un aspect, iar cel uman si experienta directa sunt cu totul altul. Prin urmare, iata care ar fi sfaturile mele: o parte extrem de importanta pre-operatie pe care am vazut ca nu prea o mentioneaza nimeni este pregatirea mentala a copilului. Va mirati si ingroziti ulterior, dragi mamici, de ce si in ce grad e speriat copilul dupa operatie, dar multe alegeti varianta teribila a "pacalirii" lui. E firesc ca socul sa fie imens dupa. Lui i s-a spus cu totul altceva si se trezeste cu dureri maricele intr-un loc complet necunoscut. Copilul se va simti tradat, speriat si abandonat. Nu il subestimati. Copilul vostru, chiar daca initial pare a nu intelege exact descrierea operatiei (indulcita fireste, dar pastrand complet realitatea!), in momentul in care se va trezi din operatie va pricepe tot ce ati incercat sa-i explicati anterior si veti reduce enorm socul lui. In plus, nu ii veti crea acea aversiune pe viata fata de doctori si spitale. In al doilea rand, fiti perseverente dupa il a-l convinge sa bea si, treptat, sa si manance. Fiecare va cunoasteti cel mai bine copilul. Utilizati toate subterfugiile necesare si chiar santaje sentimentale pentru a-l face sa bea cat mai multe lichide. Am citit diverse pareri despre ce si cum sa bea copilul dupa: desigur, fara sucuri cu acid, in rest, lasati copilul sa bea ce simte el ca vrea si cum. Fetita mea a baut numai cu paiul dupa. Daca ar fi durut-o prea tare, ar fi renuntat singura. Eu i-am explicat pas cu pas ce se va intampla ianinte si dupa operatie, iar ulterior i-am explicat si ca nu am pacalit-o cu nimic si ca trebuie sa aiba incerdere in mine. Daca v-ati mintit copilul, cum veti mai putea dupa sa-i vorbiti de increderea in voi?? Si Rebecca a fost speriata, dar moderat. La plecare a multumit si asistentelor si doctorilor pentru tot, si are doar 3 ani jumatate. Si va mai rog un lucru: debarasati-va de traditii. Traditiile nu se combina cu medicina. Amigdalele se scot cand sunt mici daca trebuie, e chiar situatia ideala intre 3 si 6 ani, si nu blocheaza in general mai mic, cu atat mai putin infectiile, in special daca sunt foarte mari sau problematice. Ascultati sfaturile medicilor in care aveti incredere si nu pe ale vecinilor, colegilor, bunicilor, pentru ca ei nu au studii in materie. Iar, cel mai important, ascultati-va propriul copil: are probleme frecvente, puroi, dureri de urechi, apnee, sforait ? Va ingrijoreaza foarte mult asta? Se intampla foarte des? Pentru asta ati ajuns la doctor? Atunci ascultati sfatul lui. In cazul nostru, decizia a fost extrem de binevenita, Rebecca ajungea pana la apnee, sforaia foarte tare si fiecare raceala degenera in boli ale cailor respiratorii. Hraniti-va copiii sanatos, evitati antibioticele pe cat posibil, oferiti-le un orar de somn adecvat varstei lor si nu varstei voastre, si veti avea copii mult mai sanatosi. Nu fiti voi mai speriate decat copilul dupa si ii va fi si lui mult mai bine. E, pana la urma, din categoria operatiilor, una relativ usoara. Noi le-am facut pe amandoua odata: polipi + amigdale. Iar toate studiile in domeniul medical si doctorii cu care am discutat recomanda operatia traditionala, si nu pe cea cu laser, care e mult mai nociva si cu risc mai mare de complicatii in timp. Documentati-va singure, pareri veti gasi destule, cautati-le insa pe cele avizate. Mult succes tuturor si intelepciune in alegerile voastre viitoare. Nu uitati: cea mai dificila meserie din lume este cea de mama (parinte!), dar numai atunci cand e facuta cum trebuie!
M-am hotarat sa scriu putin din experienta mea de mama referitoare la aceasta operatie dintr-un considerent foarte simplu: atunci cand doctorul ne-a sugerat dubla operatie, primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg acasa si sa ma documentez pe net despre subiect. Daca nu ar fi fost alte mamici care sa-si fi dorit sa imparta cu noi aceasta experienta, informarea mea ar fi fost vizibil limitata, pentru ca referintele medicale sunt un aspect, iar cel uman si experienta directa sunt cu totul altul. Prin urmare, iata care ar fi sfaturile mele: o parte extrem de importanta pre-operatie pe care am vazut ca nu prea o mentioneaza nimeni este pregatirea mentala a copilului. Va mirati si ingroziti ulterior, dragi mamici, de ce si in ce grad e speriat copilul dupa operatie, dar multe alegeti varianta teribila a "pacalirii" lui. E firesc ca socul sa fie imens dupa. Lui i s-a spus cu totul altceva si se trezeste cu dureri maricele intr-un loc complet necunoscut. Copilul se va simti tradat, speriat si abandonat. Nu il subestimati. Copilul vostru, chiar daca initial pare a nu intelege exact descrierea operatiei (indulcita fireste, dar pastrand complet realitatea!), in momentul in care se va trezi din operatie va pricepe tot ce ati incercat sa-i explicati anterior si veti reduce enorm socul lui. In plus, nu ii veti crea acea aversiune pe viata fata de doctori si spitale. In al doilea rand, fiti perseverente dupa il a-l convinge sa bea si, treptat, sa si manance. Fiecare va cunoasteti cel mai bine copilul. Utilizati toate subterfugiile necesare si chiar santaje sentimentale pentru a-l face sa bea cat mai multe lichide. Am citit diverse pareri despre ce si cum sa bea copilul dupa: desigur, fara sucuri cu acid, in rest, lasati copilul sa bea ce simte el ca vrea si cum. Fetita mea a baut numai cu paiul dupa. Daca ar fi durut-o prea tare, ar fi renuntat singura. Eu i-am explicat pas cu pas ce se va intampla ianinte si dupa operatie, iar ulterior i-am explicat si ca nu am pacalit-o cu nimic si ca trebuie sa aiba incerdere in mine. Daca v-ati mintit copilul, cum veti mai putea dupa sa-i vorbiti de increderea in voi?? Si Rebecca a fost speriata, dar moderat. La plecare a multumit si asistentelor si doctorilor pentru tot, si are doar 3 ani jumatate. Si va mai rog un lucru: debarasati-va de traditii. Traditiile nu se combina cu medicina. Amigdalele se scot cand sunt mici daca trebuie, e chiar situatia ideala intre 3 si 6 ani, si nu blocheaza in general mai mic, cu atat mai putin infectiile, in special daca sunt foarte mari sau problematice. Ascultati sfaturile medicilor in care aveti incredere si nu pe ale vecinilor, colegilor, bunicilor, pentru ca ei nu au studii in materie. Iar, cel mai important, ascultati-va propriul copil: are probleme frecvente, puroi, dureri de urechi, apnee, sforait ? Va ingrijoreaza foarte mult asta? Se intampla foarte des? Pentru asta ati ajuns la doctor? Atunci ascultati sfatul lui. In cazul nostru, decizia a fost extrem de binevenita, Rebecca ajungea pana la apnee, sforaia foarte tare si fiecare raceala degenera in boli ale cailor respiratorii. Hraniti-va copiii sanatos, evitati antibioticele pe cat posibil, oferiti-le un orar de somn adecvat varstei lor si nu varstei voastre, si veti avea copii mult mai sanatosi. Nu fiti voi mai speriate decat copilul dupa si ii va fi si lui mult mai bine. E, pana la urma, din categoria operatiilor, una relativ usoara. Noi le-am facut pe amandoua odata: polipi + amigdale. Iar toate studiile in domeniul medical si doctorii cu care am discutat recomanda operatia traditionala, si nu pe cea cu laser, care e mult mai nociva si cu risc mai mare de complicatii in timp. Documentati-va singure, pareri veti gasi destule, cautati-le insa pe cele avizate. Mult succes tuturor si intelepciune in alegerile voastre viitoare. Nu uitati: cea mai dificila meserie din lume este cea de mama (parinte!), dar numai atunci cand e facuta cum trebuie!