Forum CopilulMeu

Buna!
Am 32 ani si sunt fericita mamica a unui baietel de 5ani si 9 luni pe care se numeste Edi.Pana acum o saptamana eram cea mai fericita mamica, care se mandrea cu un copil ascultator care nu injura , nu urla si avea foarte mult bun simt .Acum o saptamna am avut neplacuta surpriza sa-l aud cum ma face nesimtita si tampita si asta deoarece nu am vrut sa ma duc sa-i aduc mingea din masina , in ideea in care mai avea doua mingi in casa , deci avea de unde sa aleaga. Daca a vazut ca nu ii aduc mingea , s-a dus furios in bucatarie si l-am auzit cum zicea printre dinti "nesimtito tampito ce esti"!!!Am ramas socata in conditiile in care dupa cum va spuneam nu am avut niciodata probleme de comportament cu el. Chiar si cand venea de afara de la joaca imi spunea ca sunt copii cu care nu se joaca din cauza ca vorbesc urat si sunt prost crescuti. Desi i-am explicat ca m-a jignit si ca nu ma asteptam de la el sa se poarte asa, de atunci simt ca s-a indepartat si adopta un comportament flegmatic si nepasator si imi "raspunde" la fiecare observatie care o fac. Am ramas cu un gust amar dupa aceasta intamplare si tot incerc sa-mi dau seama din ce cauza a intervenit aceasta schimbare de comportament.Noi chiar aveam o relatie speciala , iar acum ma doare sufletul gandindu-ma ca de fiecare data cand ii fac observatie el se duce la el in camera si ma face in fel si chip.
Daca cineva ma poate sfatui cum sa abordez problema va raman profund indatorata .

Buna , eu sunt mamica unei fetite de 5 ani si 8 luni , Laura si a unui baietel de 2 ani , Raul.Uneori am si eu probleme cu Laura , mai "foloseste " si ea uneori cuvinte nepotrivite (bine , nu m-a facut tampita sau asa ceva) , de cele mai multe ori auzite de la celebrele "desene" sau de la cate un coleg de gradi.O intreb daca stie ce inseamna cuvantul respectiv si spune ca nu.Gandeste-te ca ei vin in contact cu tot felul de copii , mai mult sau mai putin educati si li se pare interesant sa-i imite pe acestia.Eu ii explic de fiecare data ca nu e bine si nici frumos sa foloseasca asemenea cuvinte , ca cei care le folosec se fac de rusine.Eu cred ca , cu multa rabdare si tact , il vei putea convinge pe Edi ca nu e bine sa vorbeasca asa , ca te doare comportamentul sau , facand apel si la latura sa afectiva.Spui ca relatia dintre voi este una speciala (asa si trebuie sa fie relatia dintre mama si copil) , deci e foarte atasat de tine.Faptul ca iti raspunde e pe undeva normal , ei isi dezvolta acum personalitatea , dar , bineinteles , nu trebuie lasati sa depaseasca anumite limite.Va doresc succes!

Judith, iti multumesc frumos pentru sfaturi. Intre timp Edi si-a mai revenit cu comportamentul si chiar mi-a spus ca ii pare rau pentru iesirea pe care a avut-o. Este foarte adevarat ca si eu mi-am schimbat un pic atitudinea fata de el in sensul ca am lasat de o parte "dulcegariile" pana in momentul in care mi-a zis ca el o vrea pe mami a lui cea vesela si iubitoare. Atunci am avut o discutie cu el si i-am explicat din nou ca m-a jignit foarte tare si ca supararea asta nu trece foarte repede. Mi-a cerut scuze si plangea dragutul de el de mi se rupea inima. Acum am revenit la normal si sper din suflet sa nu ma mai intalnesc foarte curand cu asemenea "surprize comportamentale".
Din nou iti multumesc Judith si iti doresc si tie si copiilor numai bine.

Buna Deiuta , imi pare bine ca lucrurile s-au remediat.Sunt sigura ca Edi s-a dat seama ca a gresit , e bine ca ai fost ferma cu el si i-ai aratat ca te-a durut comportamentul lui.Si Laura face asa , isi cere scuze cand isi da seama ca a gresit , e bine ca devine constienta de urmarile comportamentului ei.Sa stii ca sunt copii si chiar adulti care nu stiu (sau nu vor) sa-si recunoasca greselile , e bine ca ai nostri nu sunt asa.Eu mereu am crezut ca educatia pe care o primeste un copil il influenteaza pe tot parcursul vietii.Sigur , vor mai aparea divergente in relatia noastra cu copiii (greul abia incepe ) , dar , cu multa iubire se pot depasi toate situatiile neplacute.Va dorim numai bine si sper sa mai auzim vesti de la voi!

Eu am 32 de ani si 3 copii,iar daca unul dintre ei si-ar permite sa vorbeasca asa cu mine si-ar incasa-o,fara discutie.
Nu sunt adepta bataii,dar asemenea grozavii eu nu accept.

Copiii vorbesc adesea foarte urat la varsta asta: fie pentru a soca, fie pentru a pedepsi pe cineva si a face sa sufere, etc. Important este ca parintele sa ii explice calm pustiului ca nu tolereaza un astfel de comportament si sa diminueze din recompensele cu care copilul era obisnuit pana acum. Astfel, sansele sa se rezolve problema sunt mai mari.

Marleen , inainte de bataie poate ai succes cu o vorba buna. Sa bati e f usor.

bine spus!