by danamar » Sun Oct 31, 2004 9:20 am
Dragele mele,sper sa imi permiteti sa va spun asa,ieri dimineata am vazut ceea ce mi-ati scris,chiar am plans pe umerii sotului meu,va multumesc din suflet ca santeti alaturi de mine.Eu chiar am probleme cu fetita mea,nu mai vrea sa doarma singura,pana cand bunicii ei nu vor pleca,plange asa de tare cand trebuie sa mearga la culcare,imi spune ca ea nu mai vrea nimic,nici sa mearga la scoala nici sa stea acasa nici sa traiasca,eu una am ramas cu gura cascata la aceste afirmatii.Imi face declaratii de dragoste,cum ca ea nici nu se gandeste ca vreodata sa nu mai stea impreuna cu mine,plange ca nu vrea ca eu sa mor,nu vrea sa imbatranesc niciodata...nu a avut acest comportament inainte de a veni in vizita bunicii.Eu nu mai stiu ce sa ma fac.Sa o duc la un psiholog,se zice ca daca deseneaza sau prefera anumite culori,psihologul isi da seama ce este in sufletelul ei.Nu mai stiu nici ce este cu mine,m-am schimbat de nu ma mai recunoaste nici sotul meu,chiar si fetita mea mi-a spus plangand ca ea vede schimbarea mea si clar ca nu in bine...