Draga Leea, eu cred ca e normal ca baietelul tau sa inventeze povesti! Are imaginatie si e comunicativ... Si vrea ca tu sa participi la jocul lui de noapte buna!
![bebe [bebe]](./images/smilies/copil.gif)
Daca-l asculti si vorbesti cu el, se linisteste si adoarme mai usor... Cel putin asa se intampla cu ai mei.
Eu le spun povesti copiilor mei, chiar daca au crescut... Daca nu le spun eu, stau ei de vorba seara pana tarziu si povestesc cate-n luna si-n stele...
Dar se supara pe mine cand sunt fara chef de povesti si, de cate ori aman povestea, au prins obiceiul sa-mi puna 2-3 intrebari inainte de culcare sau sa-i mai intreb eu cate ceva.
Dupa poveste si/sau intrebari urmeaza ritualul rugaciunilor si al masajului de noapte buna: pe spate, la degetele de la maini si picioare, in talpa... Apoi ii sarut si le zic noapte buna si ii las singuri.
Toata pregatirea asta de nani-nani dureaza cam o ora... si a inceput inca de cand erau ei foarte mici cu banala poveste
Punguta cu doi bani cand faceam ca toate animalele si bebe nr. 1 repeta dupa mine.
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
Doi ani si doua luni mai tarziu am repetat miscarea cu amandoi copiii de rasuna tot blocul...
Cu drag,
Primrose