Forum CopilulMeu

Bine v-am gasit.
Am si eu o problemuta daca cineva s-a confruntat cu ea.fetita mea de 3 anisori nu vorbeste cum ar trebui intelege tot ,este foarte desteapta deseneaza copii flori etc,ma asculta deci face de toate dar nu vorbeste leaga 2 -3 cuvinte si in rest limba ei.I citesc povestesc cu ea tot timpul .Pediatrul nostru a spus sa nu imi fac probleme ca o sa vorbeasca .Oare chiar sa nu imi fac probleme?

Si eu am aceasi problema. Fetita mea are 4 ani si nu vorbeste inca bine, nu poate sa sa exprime in fraze si sunt foarte ingrijorata dar mi sa spus acelasi lucru ca o sa isi revina dar nu stiu cum, ii place sa se joace dar spre deosebire de fetita ta nu ii place sa deseneze

Nu am aceasta problema, dar cunosc multi copilasi care isi dau mai greu drumul la vorbit. Daca aude bine si gandeste, nu ai de ce sa-ti faci griji: va vorbi corect din prima!

Salut pe toti membrii acestui forum!


Sunt mamica unei fetite de doi ani si cinci luni.A inceput sa vorbeasca inainte de doi ani si a progresat foarte bine,dar acum trei saptamini in weekend ,stand mai mult cu ea acasa,am observat ca incepe sa se balbaie destul de tare.M-am alarmat ptr ca vorbea destul de bine,ne intelegeam si dintr-o data incepea o propozitie,de ex. TU,tu,tu.......tu si de zece ori cel putin repeta cuvantul abia apoi putea sa spuna tot.
In timpul zilei sta cu bona,o doamna care o iubeste f mult si Miruna(fetita mea)este f atasata de ea.Bona m-a asigurat ca nu a fost nici un eveniment neplacut care sa determine aceasta schimbare de exprimare.Nu a avut nici un soc.Toate poeziile si cantecele pe care le stie le spune cursiv.Mai grav mi se pare faptul ca a inceput sa fie constienta de defectul de vorbire si evita sa vorbeasca cu copii la joaca.
Mai are cineva acest gen de problema?Multumesc

Cunosc un baietel care inainte de a implini varsta de 3 ani a inceput sa lege propozitii simple. (subiect +predicat) A progresat foarte repede, dar nu vorb

Balbaiala- afecteaza RITMUL vorbirii.
Ea este mai mult decat un defect de vorbire, o tulburare de comunicare.
Poate afecta nu numai vorbirea, comunicarea ci inteaga personalitate a copilului.
De obicei apare la 4-5 ani odata cu dezvoltarea limbajului propozitional sau odata cu intrarea in colectivitate, cand au loc mutatii importante in activitatea nervoasa a acesstuia.


In unele cazuri balabaiala dispare de la sine, dar, de obicei, datorita unor conditii de mediu nefavorabile si a aunor greseli educative, copilul devine constient de defetul sau si se agraveaza, putand deveni o boala a intregii personalitati cu repercusiuni asupra comportamentului:
- devine suspicios
- negativist
- neincrezator
- axios
Prin interventia timpurie in inlaturarea cauzelor predispozante si declansatoarea, prin crearea unor conditii speciale de revenire la vorbirea normala, se inlatura definitiv BALABAIALA.

CONCLUZIA MEA:
Deci este o tulburare de RITM si FLUENTA.
Poti lucra individual cu exercitii-joc de respiratie.
Pune-o sa imite ceva care solicita respiratia. Acum nu-mi vin exemple, dar sigur vei gasi ceva.
A! Fetita nu are decat 2,5 ani. Apar multe stari acum . Teama de un personaj din poveste, etc., Chiar si o bucurie f.mare.
Poate te-ai grabit cand ai "diagnosticat-o " cu balbaiala.
Succes.
Sa vorbiti bine!

[img] [img][/img]

Simona, la v

mina, fetita mea de la un an si doua luni repete dupa mine, sau cel putin incerca sa repete toate cuvintele...
acum la un an si opt luni ii vorbeste si curu'..., si sa stii ca nu exagerez...(sa-ti dau un exempluu: trei iezi, cu-cu iezi, (...), il stie si-l canta pe tot fara ajutor, spune rugaciuni, etc, pune intrebari la subiect, spune ce vede, ce vrea, ce o doare,etc... concluzia mea este ca exista si copii care-si dau drumul repede la vorba....

acum referitor la tema, desi au mai fost subiecte pe tema asta, va spun ca personal am cunoscut o fetita care pana la patru ani nici pe silabe nu vorbea, iar dupa ce-a intrat la gradi parca si-a dat drumul dintr-o data...
cine n-a cunoscut-o inainte nu-si poate da seama ca a avut probleme cu vorbitul...

iar referitor la balbait, nasa mea are o fetita acum de patru ani care la doi ani vorbea, ce sa va mai spun la trei...
vara trecuta a lasat-o la soacra-sa pentru ca si-a deschis un magazin de sezon si nu avea cum sa stea si cu copilul...
in doua saptamani copilul a inceput sa se balbaie de n-o recunosteai...
nasa mi-a spus ca fata a asistat la o cearta intre soacra-sa si o vecina... fata s-a speria asa de tare ca a dat-o la propriu in balbait...

P.S. ambele cazuri mentionate n-au fost asistate de ajutor de specialitate...
copiii isi dau drumul singuri, dar trebuie rabdare , atata timp cat nu exista vreo afectiune care sa determine starea actuala...

si RABDAREEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!

Va multumesc ptr.reactiile prompte!Conteaza sa stii ca poti povesti problemele cu care te confrunti si ai cine sa te asculte.

Ieri am avut o zi de concediu si am avut timp sa observ comportamentul Mirunei in prezenta celorlalti copii.Am stat de vorba si cu bona noastra care mi-a spus ca fetitele cu care se joaca Miruna (care au 4-5 ani) au obs.problema ei de exprimare si au inceput sa o imite,ea le-a atras atentia si rezultatul a fost o izolare a Mirunei.Am obs.ca evita sa mai vorbeasca .Daca incerc sa ghicesc eu ce vrea sa spuna se enerveaza daca nu nimeresc sau zice numai da sau nu.A devenit mai tacuta si nu stiu daca e numai o parere dar parca e si mai trista.

Daca ar fi fost asa de la inceput cnad a inceput sa vorbeasca ar fi fost alta problema.Dar fiindca este o chestie recenta la care nu-i gasesc explicatia,ne consuma nervos pe toti din casa.Vlad baiatul meu cel mare(15 ani) se juca cu ea mai mult,acum parca ii e frica sa nu se sperie, sa nu cada,sa nu se supere.Miruna a fost un copil ff dorit cu atat mai mult ca este diferenta de 13 ani intre ea si fratele ei.O iubim fff.mult ,nu se pune problema certurilor cu ea sau intre noi.Toata lumea din jurul ei o iubeste.Dar pur si simplu nu stim ce sa facem ,cum sa ne purtam?Am inceput sa ma interesez de un logoped bun la noi in oras(Brasov).Sau ar trebui sa merg intai la un neurolog,psihiatru?

parerea mea este ca sfatul unui specialist nu are ce rau sa-ti faca si nu vad nici cum ar putea afecta chestia asta in rau copilului...
daca tu asa simti du-te ca sa te linistesti sufleteste, dar eu raman la opinia mea ca fetita ta nu are nimic, ci trece printr-o perioada mai nefasta pe care puteti s-o depasiti numai cu multa rabdare...