by cristina_gl » Mon Jun 12, 2006 9:10 am
Si eu spunt de parere ca micutul este absolut normal. Crezi ca al meu nu-i tot asa? [lol]
Cat despre linistirea de dupa doi ani... hmm, trebuie sa te dezamagesc. Dimpotriva, dupa doi ani creste interesul fata de mediul inconjurator, deoarece copilul intelege tot mai multe. Asta-i si partea buna, caci ii poti explica astfel incat sa inteleaga, chiar daca piciul vrea sa distruga tot ce-i iese in cale.
Acest comportament se explica prin faptul ca micutul are o curiozitate avida fata de tot ce-l inconjoara. Parintii ar trebui sa inteleaga ca piciul nu are intentii rele, dealtfel delimitatea bine-rau este foarte fragila la aceasta varsta. Totusi, se impune un comportament ferm din partea parintilor. Un aspect pe care psihologii insista foarte mult este urmatorul: copiii sunt obisnuiti sa auda doar ,,n-ai voie", ,,asta nu", ,,nu face asa", dar este foarte important sa li se spuna si ce au voie sa faca, sa li se ofere alternative pe intelesul lor, cel putin la fel de atractive ca si spargerea/distrugerea/stricaciunea. De exemplu, li se poate cumpara un panou special pe care sa deseneze, ca alternativa la pictarea peretilor. De asemenea, li se pot da markere cu cerneala lavabila, cu care pot scrie/desena/mazgali atat pe pereti, cat si pe haine sau pe ce le mai da lor prin cap. Li se spune ,,ai voie sa desenezi cu asta sau aici"
Daca copilasul are si porniri agesive, cateva jucarii sau papusi pot inlocui cu succes parintii sau alti copii. Metodele variaza de la caz la caz si parintii sunt, pana la urma, cei mai buni ,,inventatori". Insa micutii trebuie sa stie ca au si libertati, nu doar limite.
al tau este doar mai energic decat altii. Psihologul intervine in cazul unui deficit de atentie, dar acesta se poate diagnostica doar dupa intrarea in gradinita. Stai linistita.