Forum CopilulMeu

Acum doua zile s-au apucat astia de la primarie sa stropeasca impotriva tantarilor cu elicopterul. Cred ca au trecut deasupra casei mele cam o ora si zbura ft jos si facea ft mare galagie. Eu eram in curte cu si nu m-am gandit sa-l iau in brate, eu tot ii aratam elicopterul, dar el s-a speriat ft ft tare, niciodata nu l-am vazut asa, aproape ca a inceput sa tremure.L-am luat in brate si am reusit sa-l calmez, dar in timp ce ii explicam ce se intampla el tot suspina si atunci l-am bagat in casa. Cu greu am reusit sa-l adorm de dupa-amiaza, dar s-a sculat dupa jumatate de ora urland si nu am mai putut sa-l culc. Noaptea la fel a dormit primele 3 ore si dupa aceea se scula urland cam din ora in ora. Asta se intampla de doua nopti. Mentionez ca el dormea relativ bine pana acum, nici macar la dinti nu a facut asa. Oare chiar viseaza ce se intampla in timpul zilei si cum sa-l fac sa-i treaca sperietura?

Sigur ca viseaza! Si un bebe mic viseaza, desi visele nu sunt asa de complexe ca la noi. Copilul tau a ramas marcat de elicopterul ala. Nu stiu, poate daca

Parerile specialistilor in privinta visurilor sunt impartite. Unii sustin ca acestea apar din primele luni de viata, altii le asociaza cu primele reprezentari (imagini mentale care-i ajuta pe copii sa ,,tina minte"), iar unii considera ca mecanismele formarii visurilor devin functionale abia dupa varsta de doi ani.
Eu ii cred pe sustinatorii visului ca mecanism functional din primul an de viata. Dincolo de toate teoriile, cum s-ar explica rasul/plansul copilului prin somn, tresaririle si multe alte semnale care ne demonstreaza ca mintea lui nu-i in pauza totala?
Cred ca experienta cu elicopterul l-a marcat putin pe puiul tau, Patrib. Orice experienta, perceputa de copil ca situatie inspaimantatoare (si aici exista exemple dintre cele mai variate si mai ciudate pentru... adulti), se poate reordona in imagini in timpul visului. Cum a spus si Mina, va trece. Acum conteaza sa va simta pe voi aproape, sa stie ca este ocrotit si ca parintii il apara de toti "balaurii" constiintei lui.

Of,saracutul bebe! i-am citit si sotului meu mesajul tau si ne-a impresionat pe amindoi.E asa mic ...Si elicopterul asa mare....Bietul puiut!

Eu imi aduc aminte de experienta vaccinului de la 1 an. Cezar deja stia ca acolo i se va intampla ceva nu tocmai placut, caci mai facuse un D3 cu o saptamna inainte. Atata s-a zbatut mititelul, abia l-am tinut eu si doctorita pana i-a facut asistenta injectia. Apoi, cand i-au dat picaturile, aproape ca se invinetise de atata plans.
Cam 10 zile dupa episodul acesta a tresarit, a plans, s-a agitat in somn. Se linistea doar daca-l luam in brate si ii cantam cantecelul lui de leagan preferat. Piciorusul l-a durut doar doua zile, asa ca-i clar ca a fost marcat de experienta vaccinului.