Forum CopilulMeu

i-am prins degetelul la usa... saracul nu a plans niciodata asa de tare! i-am pus gheata si i-am dat nurofen si acum nici nu se mai vede, dar era umflat si m-am speriat ingrozitor ca i-am rupt osul. i-am dat siringa de la nurofen sa se joace cu ea sa vad ca indoaie toate incheieturile degetului.
presupun ca daca i-a trecut acum nu a patit nimic rau?
si ma mai si simt cea mai rea mama din lume...

Veronika,nu trebuie sa te dimti vinovata,asa ceva i se poate intamla oricui dar asta nu inseamna ca asa ai vrut.Sa-ti spun ce am patit eu cu fetita mea.Sambata faceam curatenie si pe Carinuta mea am pus-o in patut fiind sigura ca acolo nu va pati nimic.Eram aplecata pe jos sa sterg parchetul iar deodata am auzit,BUF.Carinuta mea cazuse din patut.M-am speriat foarte tare si am intors-o in toate directiile sa vad daca a patit ceva.Multumesc lui D-zeu ca este teafara.Asta nu inseamna ca sunt vinovata.Eu am pus-o in patut pt.ca eram sigura ca acolo este in siguranta neavand cu cine sa o las atunci.Incepe sa se catere peste tot, asa ca acum trebuie sa o iau peste tot cu mine ca nu mai am curajul sa o las singura nicaieri.Pupici.

da, si matei incearca sa iasa din patut. noroc ca noaptea doarme in sac si asa (inca) nu poate...
nu, stiu ca nu trebuie sa ne simtim vinovate, ca doar nu inseamna ca nu avem grija de ei, dar cum sa nu suferi cand ei sufera mititeii?

Si eu i-am prins ieri degetele in usa de la baie. I s-au umflat un pic 2 degetele si i-a ramas cate o dunga rosie pe ele. Vad ca azi nu mai are nimic. De fapt de ieri nu mai avea dureri. Asa ca se poate intampla oricui. Acum sunt mult mai atenta cand inchid o usa.

noi am patit-o rau de tot...
si de aici criza mea cu fixatul calciului in oase... cu vigantolul

acum vreo doua luni imi culcam fetita leganata...pe atunci omai leganam seara din cand in cand...
a doua zi urmam sa mergem cu tatila munte...doar noi doi...

nu vroia sa stea intinsa din cauza ca tati se uita la tv...la meci
ii dadeam mainile si semai ridica in fundulet...
uite asa de vreo cinci, sase ori ... pana cand a inceput brusc saplanga...
dar plans din ala rau de tot... de obicei a mea nu prea plange...

am dus-o la urgenta...
luxatie la cot...
am avut noroc ca dr. de la urgenta era doxa in chirurgie si... i-a tras cotul...
fata a tacut pe loc...
n-a fost nevoie de nici o alta interventie

m-am speriat groaznic...

a doua zi am plecat la munte...

mare noroc ati avut cu doctorul! cred ca ati tras o sperietura...

Doamne, astea se pot intampla oricui.
Ei sunt atat de mici, si-si baga manitele alea peste tot.

Si fetita mea si-a prins degetele la usa, am dus-o la spital (s-a intamplat intr-o duminica seara) si am plecat cu mana bandajata, cu atela, pentru ca a fost un traumatism puternic. I s-a facut radiografie si din fericire nu a fost fractura. Insa timp de o saptamana a stat cu mana dreapta bandajata. Si intr-adevar, sentimentul care m-a incercat atunci a fost de vinovatie, ca nu am putut sa o ajut, ca nu am fost langa ea in acel moment. Foarte multe persoane mi-au spus ca nu e o chestie importanta, pentru care sa-mi fac griji, ca se poate intampla oricui, sau ca se putea intampla ceva mai rau. Intr-adevar, bine ca nu a fost mai rau, insa cat am suferit numai eu stiu. Si chiar a fost o chestie banala cand ma gandesc ca ar fi putut sa cada pe scari (stam la casa). Insa, oricat de multa grija ai, nu poti sa-i supraveghezi in fiecare minut.

Asa se intampla, de cate ori se lovesc, noi ne simtim vinovati.
Ei sunt prea mici ca sa-si poata purta de grija.

Al meu a cazut din carut cand avea patru luni. M-am urat atunci, mi-am zis ca nu merit sa fiu mama, cu toate ca, in afara de sperietura, bebe nu patise nimic. De atunci, au mai urmat lovituri, cazaturi ceva vanatai. Mereu imi spun ca pot fi mai atenta, dar nu ne putem tine copiii in glob de sticla.